15 definiții pentru coblizan goblizan goblezan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coblizán sm [At: CREANGĂ, GL. / V: go~, copl~ / Pl: ~i / E: nct] (Mol; prt) 1 Măgădău. 2 Haidamac. 3 Prostălău. 4 Derbedeu.

COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] – Et. nec.

COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] – Et. nec.

COBLIZÁN, cablizani, s. m. (Regional) Băiat mare, ieșit din rîndul copiilor; lungan, vlăjgan, găligan; derbedeu. După ce am dat de gustul merelor pădurețe, am slăbit. Așa va fi fiind și cu coblizanul acela. SADOVEANU, N. F. 155. Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri. CREANGĂ, A. 69.

COBLIZÁN ~i m. pop. Tânăr înalt și voinic; vlăjgan. /Orig. nec.

coblizan m. Mold. măgădău: bine îți șede coșcogeme coblizan CR. [Origină necunoscută].

GOBLIZÁN s. m. V. coblizan.

goblezán și goblizán m. (d. gaglează, de unde vine și ung. goklesz, lungan). Est. Lungan, magădăŭ. – În nord cobl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coblizán (reg.) (co-bli-) s. m., pl. coblizáni

coblizán s. m. (sil. -bli-), pl. coblizáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COBLIZÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

coblizan s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

Intrare: coblizan
  • silabație: co-bli-zan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coblizan
  • coblizanul
  • coblizanu‑
plural
  • coblizani
  • coblizanii
genitiv-dativ singular
  • coblizan
  • coblizanului
plural
  • coblizani
  • coblizanilor
vocativ singular
  • coblizanule
  • coblizane
plural
  • coblizanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goblizan
  • goblizanul
  • goblizanu‑
plural
  • goblizani
  • goblizanii
genitiv-dativ singular
  • goblizan
  • goblizanului
plural
  • goblizani
  • goblizanilor
vocativ singular
  • goblizanule
  • goblizane
plural
  • goblizanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goblezan
  • goblezanul
plural
  • goblezani
  • goblezanii
genitiv-dativ singular
  • goblezan
  • goblezanului
plural
  • goblezani
  • goblezanilor
vocativ singular
  • goblezanule
  • goblezane
plural
  • goblezanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coblizan goblizan goblezan

  • 1. regional peiorativ Băiat (sau om tânăr) înalt; solid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: găligan lungan vlăjgan 2 exemple
    exemple
    • După ce am dat de gustul merelor pădurețe, am slăbit. Așa va fi fiind și cu coblizanul acela. SADOVEANU, N. F. 155.
      surse: DLRLC
    • Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri. CREANGĂ, A. 69.
      surse: DLRLC

etimologie: