2 intrări
- cobiliță coviliță
- Cobilița-Ciobanului
Articole pe această temă:
21 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Piesă de lemn curbat, purtată pe umeri și care servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., sb. kobilica.
cobiliță sf [At: H II / V: ~bel~, (hiperurbanism) ~ovil~ / A și: (rar) ~liță / Pl: ~țe / E: bg, srb кобилица] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți Si: (reg) cobelete, cobcliă (14), cobilițoi, coromăslă. 2 (Ast; pop; și reg; îs ~ța ciobanului) Constelația Lebăda. 3 (Ent; Buc) Lăcustă verde. 4 Insectă din ordinul libelulelor (Libellula depressa) Si: (Buc) cal turtit, calul dracului, calul popii. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată pentru a fi purtată pe umeri și avînd la cele două capete torți sau cîrlige, pentru transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.; (regional) coromîslă. Ajuta să puie cobilița cu cofele în spinare. DELAVRANCEA, S. 26. Zăreau jucîndu-se codanele limbute... purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570. În pădure născui, în pădure crescui; Acasă dacă m-aduse, Cercei grei îmi puse (Cobilița). GOROVEI, C. 91. Cobilița-ciobanului sau fata-cu-cobilița = constelația lebedei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓBILIȚĂ ~e f. Bucată de lemn curbată, cu cârlige sau crestături la capete, care se poartă pe umeri și servește, de obicei, la transportul găleților cu apă sau a coșurilor; coromâslă. /<bulg., sb. kobilica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cobiliță f. 1. lemn încovoiat, crestat la capete, de care se atârnă doniți, coșuri: cobilița cu cofele; 2. numele popular al libelulei sau calu-dracului. [Slav. KOBYLIȚA, iapă mică (bulgărește cu sensul românesc)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cóbiliță f., pl. e (bg. kobilica, dim. d. kobila, ĭapă; vsl. kobylica. V. cobilă. Cp. cu ĭapă). Sud. Coromîslă, părîngă de dus greutățĭ pe umăr atîrnîndu-le de amîndoŭă capetele eĭ. Constelațiunea Casiopeiĭ. Cosaș, lăcustă mică (numită cobeliță în Bucov.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cobelete sn [At: TEODORESCU, P. P. 121 / Pl: ~ / E: cobilă + -ete] (Olt; gmț) Cobiliță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coviliță sf vz cobiliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cóbiliță s. f., g.-d. art. cóbiliței; pl. cóbilițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cóbiliță s. f., g.-d. art. cóbiliței; pl. cóbilițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cobiliță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cobiliță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Cóbilița-Ciobánului (constelație) s. propriu f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Cóbilița-Ciobánului (astron.) s. pr. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CÓBILIȚĂ s. v. căluț, cobilă, cosaș, libelulă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÓBILIȚĂ s. (Ban.) coacă, (Mold. și Bucov.) coromâslă. (~ pentru cărat gălețile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COBILIȚĂ s. (Ban.) coacă, (Mold. și Bucov.) coromîslă. (~ pentru cărat gălețile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cobiliță s. art. v. LEBĂDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cobiliță s. v. CĂLUȚ. COBILĂ. COSAȘ. LIBELULĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cobiliță coviliță
- 1. Piesă de lemn curbat, purtată pe umeri și care servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.exemple
- Ajuta să puie cobilița cu cofele în spinare. DELAVRANCEA, S. 26.surse: DLRLC
- Zăreau jucîndu-se codanele limbute... purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570.surse: DLRLC
- În pădure născui, în pădure crescui; Acasă dacă m-aduse, Cercei grei îmi puse (Cobilița). GOROVEI, C. 91.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba bulgară limba sârbă, croată kobilicasurse: DEX '98 DEX '09
Cobilița-Ciobanului
- 1. Numele popular al constelației Lebedei; Fata-cu-Cobilița.surse: DEX '09 DLRLC