18 definiții pentru cobilă / cobâlă cobâlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobi sf [At: H XVIII / V: (Mol; Buc) ~bâlă, ~bârlă, ~birlă, codârlă / A și: (1) cobilă / E: vsl кобъла] 1 (Crș) Iapă. 2 (Mol; dep) Cal. 3 (Pop) Suport dintr-o crăcană sau din două bucăți de lemn legate împreună sau prinse cu un cui, pe care se pune plugul pentru a fi cărat Si: (reg) capră, cobiliță, cotumbă, crăcană, croc, iapă, traglă, trăgători. 4 (Olt) Scaun de înspițat (pe care rotarul așază roțile în timpul lucrului) Si: corniță, cușniță). 5 (Reg) Lemn bifurcat sau crăcană pentru ridicatul greutăților Si: capră, iapă. 6 (Spc; reg) Lemn cu care este prinsă broasca ce ridică sau lasă în jos piatra morii. 7 (Pes) Crăcană pe care se așază mreaja. 8 (Mol) Unealtă cu care se ridică osia carului. 9 (Buc) Par mare cu care se ridică butuci și alte greutăți mari. 10 (Trs) Bețe puse cruciș în care se face gardul din târși Si: nimăt. 11 (Trs) Pereche de pari la un gard. 12 (Trs) Gard simplu, fără legături sau cuie, făcut numai din tufe așezate pe pari împlântați în pământ cu vârfurile în cruce Si: nimăt, pripor, prisacă, săciu. 13 (Reg; îf cobâlă) Unealtă ciobănească nedefinită mai îndeaproape. 14 (Ban) Cobiliță (1). 15 Femeie neîngrijită.

CÓBILĂ, cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobấlă s. f.] – Din sl. kobyla.

CÓBILĂ, cobile, s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cobấlă s. f.] – Din sl. kobyla.

CÓBILĂ, cobile, s. f. (Regional) 1. Un fel de capră făcută dintr-o crăcană sau din două bucăți de lemn legate la un loc astfel ca să formeze un unghi; servește la transportarea plugului. ♦ (Depreciativ) Iapă, cal; om înalt și slab. Scaun pe care rotarul așază roatele în timpul lucrului. (în forma cobîlă) Lucrează cu tesla la cobîlă și întocmește roți pentru căruțe țărănești. SADOVEANU, N. F. 26. În aceeași liniște, deosebești ritmul regulat, ca o bătaie de inimă, al rotarului care lucrează la cobîlă. SADOVEANU, O. IV 416. – Accentuat și: cobîlă. – Variantă: cobîlă s. f.

COBÍLĂ ~e f. 1) Suport de lemn, în formă de potcoavă, pe care se sprijină plugul în timpul transportului. 2) Suport pe care se așază roțile în timpul lucrării lor de către rotar. /<sl. kobyla

cobilă f. 1. unealtă alcătuită din două lemne încheiate la un capăt, pe care se pune plugul când nu lucrează; 2. scaunul de înspițat al rotarului. [Slav. KOBYLA, iapă: sensul metaforic se rapoartă la un suport prevăzut la început cu picioare].

cobílă f., pl. e (bg. kobíla, sîrb. kòbila, vsl. rus. kobýla, ĭapă, d. lat. caballa, ĭapă. V. cal). Vest. Pl. Cele doŭă lemne unite (numite și ĭepe) pe care se tîrăște plugu cînd e transportat. Est. Cobîlă (rus. kobýla), scăunoaĭe, tejghea, banca oe care lucrezĭ cu cuțitoaĭa. Trunchĭ pus pe picĭoare pe care se cĭoplesc diferite unelte ale caseĭ (rev. I. Crg. 8, 220). Suportu nicovaleĭ. Epitet ironic uneĭ vite saŭ uneĭ femeĭ înalte și slabe.

cobấlă sf vz cobilă

COBẤLĂ s. f. v. cobilă.

COBẤLĂ s. f. v. cobilă.

COBÎ́LĂ s. f. v. cobilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóbilă/cobấlă (reg.) s. f., g.-d. art. cóbilei/cobấlei; pl. cóbile/cobấle

cóbilă/cobâlă s. f., g.-d. art. cóbilei/cobâlei; pl. cóbile/cobâle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COBÍLĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) capră, cobiliță, cotumbă, crăcană, croc, iapă, trăgătoare, (Mold. și Transilv.) traglă. (~ pentru transportat plugul.) 2. (reg.) cușniță, hânțău, scaun de înspițat, scaun de spițe. (~ a rotarului.)

COBI s. (TEHN.) 1. (reg.) capră, cobiliță, cotumbă, crăcană, croc, iapă, trăgătoare, (Mold. și Transilv.) traglă. (~ pentru transportat plugul.) 2. (reg.) cușniță, hînțău, scaun de înspițat, scaun de spițe. (~ a rotarului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cobílă (cóbile), s. f.1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobílă, cobile, (cobdílă), s.f. – (reg.) Partea plugului pe care stă grindeiul. O unealtă de lemn cu două picioare în formă de crac, pe care se pun plugul și grapa, când se pleacă la deal, unde nu se poate merge cu carul (Bârlea, 1924). – Din sl. kobyla „iapă” (sens metaforic referitor la faptul că, la început, suportul era prevăzut cu picioare) < lat. caballa „iapă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).

cobílă, -e, (cobdílă), s.f. – Partea plugului pe care stă grindeiul. O unealtă de lemn cu două picioare în formă de crac, pe care se pun plugul și grapa, când se pleacă la deal, unde nu se poate merge cu carul (Bârlea 1924). – Din sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).

Intrare: cobilă / cobâlă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobilă
  • cobila
plural
  • cobile
  • cobilele
genitiv-dativ singular
  • cobile
  • cobilei
plural
  • cobile
  • cobilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâ
  • cobâla
plural
  • cobâle
  • cobâlele
genitiv-dativ singular
  • cobâle
  • cobâlei
plural
  • cobâle
  • cobâlelor
vocativ singular
plural

cobilă / cobâlă cobâlă

  • 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Lucrează cu tesla la cobîlă și întocmește roți pentru căruțe țărănești. SADOVEANU, N. F. 26.
      surse: DLRLC
    • În aceeași liniște, deosebești ritmul regulat, ca o bătaie de inimă, al rotarului care lucrează la cobîlă. SADOVEANU, O. IV 416.
      surse: DLRLC

etimologie: