cobilă, cobile, (cobdilă), s.f. – (reg.) Partea plugului pe care stă grindeiul. O unealtă de lemn cu două picioare în formă de crac, pe care se pun plugul și grapa, când se pleacă la deal, unde nu se poate merge cu carul (Bârlea, 1924). – Din sl. kobyla „iapă” (sens metaforic referitor la faptul că, la început, suportul era prevăzut cu picioare) < lat. caballa „iapă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).