dexonline

info

3 intrări

12 definiții

din care

explicative DEX (9)
ortografice DOOM (1)
sinonime (2)

Explicative DEX

COBALTA, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de hai
acțiuni
- link permalink

cobalta vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: cobalt + -a] A acoperi cu un strat de cobalt (1) suprafața unui obiect metalic.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cobălțui vtr vz cobâlțâi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cobâlțâi vtr [At: H. X 581 / V: -~băl~, ~țui, ~balti, ~bălti, ~bălți / Pzi: ~esc, ~âlțâi / E: vsl колѣбатн] (Reg) 1-2 A (se) agita un lichid într-un vas (închis). 3-4 A (se) clătina (cu putere).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

COBÎLȚÎI, cobîlțîiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572.

COBÎLȚÎI, pers. 3 cobîlțîie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati „a agita” + zgîlțîi.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

COBALTA vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. [< cobalt + -a].

COBALTA vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. (< cobalt)

cobîlțăĭ, a -í v. tr. (d. cobîlț). Nord. Hîltîcîĭ. V. refl. Apa se cobîlțăĭe în garafă.

Ortografice DOOM

cobalta vb., ind. prez. 1 sg. cobaltez, 3 sg. și pl. cobaltează

Sinonime

COBÂLȚÂI vb. v. agita, clătina, scutura, zgudui.

cobîlțîi vb. v. AGITA. CLĂTINA. SCUTURA. ZGUDUI.

Intrare: cobalta

cobalta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cobalta	cobaltare	cobaltat cobaltatu‑	cobaltând cobaltându‑	singular	plural
		(a) cobalta	cobaltare	cobaltat cobaltatu‑	cobaltând cobaltându‑	cobaltează	cobaltați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cobaltez	(să) cobaltez	cobaltam	cobaltai	cobaltasem
	a II-a (tu)	cobaltezi	(să) cobaltezi	cobaltai	cobaltași	cobaltaseși
	a III-a (el, ea)	cobaltează	(să) cobalteze	cobalta	cobaltă	cobaltase
plural	I (noi)	cobaltăm	(să) cobaltăm	cobaltam	cobaltarăm	cobaltaserăm cobaltasem
	a II-a (voi)	cobaltați	(să) cobaltați	cobaltați	cobaltarăți	cobaltaserăți cobaltaseți
	a III-a (ei, ele)	cobaltează	(să) cobalteze	cobaltau	cobaltară	cobaltaseră

Intrare: cobâlțăi

cobâlțăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cobâlțăi	cobâlțăire	cobâlțăit cobâlțăitu‑	cobâlțăind cobâlțăindu‑	singular	plural
		(a) cobâlțăi	cobâlțăire	cobâlțăit cobâlțăitu‑	cobâlțăind cobâlțăindu‑	cobâlțăie	cobâlțăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cobâlțăi	(să) cobâlțăi	cobâlțăiam	cobâlțăii	cobâlțăisem
	a II-a (tu)	cobâlțăi	(să) cobâlțăi	cobâlțăiai	cobâlțăiși	cobâlțăiseși
	a III-a (el, ea)	cobâlțăie	(să) cobâlțăie	cobâlțăia	cobâlțăi	cobâlțăise
plural	I (noi)	cobâlțăim	(să) cobâlțăim	cobâlțăiam	cobâlțăirăm	cobâlțăiserăm cobâlțăisem
	a II-a (voi)	cobâlțăiți	(să) cobâlțăiți	cobâlțăiați	cobâlțăirăți	cobâlțăiserăți cobâlțăiseți
	a III-a (ei, ele)	cobâlțăie	(să) cobâlțăie	cobâlțăiau	cobâlțăiră	cobâlțăiseră

Intrare: cobâlțâi

cobâlțâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a reflexiv unipersonal

verb (V343) Surse flexiune: DLRM		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cobâlțâi	cobâlțâire	cobâlțâit cobâlțâitu‑	cobâlțâind cobâlțâindu‑	singular	plural
		(a) cobâlțâi	cobâlțâire	cobâlțâit cobâlțâitu‑	cobâlțâind cobâlțâindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	cobâlțâie	(să) cobâlțâie	cobâlțâia	cobâlțâi	cobâlțâise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	cobâlțâie	(să) cobâlțâie	cobâlțâiau	cobâlțâiră	cobâlțâiseră

cobălțui

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

cobalta, cobaltezverb

1. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

cobalt DEX '09 DEX '98 DN

cobâlțâiverb

1. (Despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. DLRLC

sinonime: agita clătina scutura zgudui
- format_quote Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572. DLRLC

etimologie:

limba slavă (veche) kolĕbati „a agita” + zgâlțâi. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.