13 definiții pentru coautor

coautór, ~oáre smf [At: DA / P: co-a~ / Pl: ~i, ~oáre / E: fr coauteur] 1 Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu altele, raportat la acestea. 2 Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu altele, raportat la acestea.

COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a comis o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.

COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.

COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. Persoană care a lucrat sau a săvîrșit ceva împreună cu alta. ♦ Persoană care a săvîrșit o infracțiune împreună cu altele. V. părtaș. Instigatorul direct și instigatorul indirect sînt coautori morali. – Pronunțat; co-a-u-.

coautór (co-a-u-) s. m., pl. coautóri

coautór s. m. (sil. co-a-u-), pl. coautóri

COAUTÓR s. (JUR.) părtaș. (~ la o infracțiune.)

COAUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor care a făcut o lucrare împreună cu altcineva. ♦ Autor al unei infracțiuni pe care a făptuit-o împreună cu alții; părtaș. [Pron. co-a-u-. / < co- + autor, cf. fr. coauteur].

COAUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări. 2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni. (< fr. coauteur)

COAUTÓR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai mulți autori ai unei lucrări (realizări) în raport unul față de celălalt. 2) jur. Persoană care a comis un delict împreună cu altă persoană. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur

coautoáre (co-a-u-) s. f., g.-d. art. coautoárei; pl. coautoáre

coautoáre s. f. (sil. co-a-u-), pl. coautoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COAUTÓR s. părtaș. (~ la o inițiativă.)

Intrare: coautor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coautor coautorul
plural coautori coautorii
genitiv-dativ singular coautor coautorului
plural coautori coautorilor
vocativ singular
plural