12 definiții pentru coaliție

coalíție sf [At: MAIORESCU, D. I, 581 / P: co-a~ / V: (înv) ~țiúne / Pl: ~íi / E: fr coalition] 1 Alianță între două sau mai multe state, grupări politice etc. încheiată în scopul unei acțiuni comune. 2 (Înv; șîs ~ de inamici) Conspirație. 3 (Îs) Guvern de ~ Guvern format prin participarea mai multor partide dintr-o coaliție (1).

COALÍȚIE, coaliții, s. f. Alianță între state, partide sau grupări politice, persoane etc., încheiată în vederea unei acțiuni comune. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalition.

COALÍȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc., încheiată în scopul unei acțiuni comune. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalition.

COALÍȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc. făcută în scopul unei acțiuni comune, pentru a atinge ace lași țel. În urma actului din 23 August 1944, Romînia, care fusese aliată cu Germania hitleristă, a ieșit din război, a trecut de partea coaliției antihitleriste și a întors armele împotriva nemților. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 99. Coaliția imperialistă calcă în picioare toate acordurile anterioare și sabotează conștient relațiile internaționale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 10/2. După revoluția de la 1848... se realizează coaliția burghezo-moșierească în urma trădării revoluției burghezo-democrate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 11/4. Guvern de coaliție = guvern format prin participarea mai multor partide (sau fracțiuni) politice. [La 2 mai 1917]. se formă primul guvern provizoriu de coaliție. Ist. P. C. (b) 262. Monstruoasa coaliție = alianța dintre burghezia și moșierimea din țara noastră (închegată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) în scopul întăririi regim, ului de exploatare. Burghezia... renunțase la lupta împotriva moșierimii, pentru a înfăptui marele compromis al «monstruoasei coaliții» îndreptată împotriva țărănimii și elementelor muncitorești în dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 23/2. – Pronunțat: co-a-li-ți-e.

coalíție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coalíția (-ți-a), g.-d. art. coalíției; pl. coalíții, art. coalíțiile (-ți-i-)

coalíție s. f. (sil. co-a-, -ți-e), art. coalíția (sil. -ți-a), g.-d. art. coalíției; pl. coalíții, art. coalíțiile (sil. -ți-i-)

COALÍȚIE s. (MIL., POL.) alianță. (O mare ~ de partide.)

COALÍȚIE s.f. Alianță dintre două sau mai multe state, grupări politice etc., făcută în vederea unei acțiuni comune. ◊ Guvern de coaliție = guvern la care participă mai multe partide sau fracțiuni politice. [Pron. co-a-, gen.-iei. / cf. fr. coalition < lat. coalitus – unit].

COALÍȚIE s. f. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune. (fr. coalition)

COALÍȚIE ~i f. Reuniune temporară între state, forțe, partide sau persoane în vederea realizării unor scopuri comune. ~ defensivă. ~ agresivă. [G.-D. coaliției; Sil. co-a-li-ți-e] /<fr. coalition

coaliți(un)e f. 1. reunirea mai multor partide, alianța mai multor puteri; 2. înțelegerea între mai multe persoane pentru un scop ilicit.

*coalițiúne (oa 2 silabe) f. (fr. coalition, d. lat. coálitus, part. d. coalescere, a se uni; it. coalizione). Alianță ofensivă: coalițiunile contra luĭ Napoleon. Cartel, alianță politică. – Și -'ție.

Intrare: coaliție
coaliție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coaliție coaliția
plural coaliții coalițiile
genitiv-dativ singular coaliții coaliției
plural coaliții coalițiilor
vocativ singular
plural