15 definiții pentru coagula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coagulá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 499 / P: co-a- / Pzi: ~léz / E: fr coaguler, lat coagulare] 1 vr (D. lichide și substanțe coloidale) A se închega. 2 vt A face să se închege.

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega, a se prinde. Sîngele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează. – Pronunțat: co-a-.

COAGULÁ vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare].

COAGULÁ vb. tr., refl. (despre soluții coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare)

A SE COAGULÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare

A COAGULÁ ~éz tranz. A face să se coaguleze. /<fr. coaguler, lat. coagulare

*coaguléz (oa 2 silabe) v. tr. (lat. coágulo, -aguláre. V. cheag). Încheg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coagulá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coaguleáză

coagulá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coaguléz, 3 sg. și pl. coaguleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COAGULÁ vb. 1. v. închega. 2. v. prinde. 3. v. slei.

COAGULA vb. 1. a (se) închega, (livr.) a (se) conglutina, (reg.) a (se) năclăi, a (se) năsădi, a (se) străgheța. (Sîngele se ~.) 2. a se închega, a se prinde, (Transilv) a se strînge. (Laptele s a ~.) 3. a se închega, a se slei, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.)

Intrare: coagula
  • silabație: co-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coagula
  • coagulare
  • coagulat
  • coagulatu‑
  • coagulând
  • coagulându‑
singular plural
  • coagulea
  • coagulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coagulez
(să)
  • coagulez
  • coagulam
  • coagulai
  • coagulasem
a II-a (tu)
  • coagulezi
(să)
  • coagulezi
  • coagulai
  • coagulași
  • coagulaseși
a III-a (el, ea)
  • coagulea
(să)
  • coaguleze
  • coagula
  • coagulă
  • coagulase
plural I (noi)
  • coagulăm
(să)
  • coagulăm
  • coagulam
  • coagularăm
  • coagulaserăm
  • coagulasem
a II-a (voi)
  • coagulați
(să)
  • coagulați
  • coagulați
  • coagularăți
  • coagulaserăți
  • coagulaseți
a III-a (ei, ele)
  • coagulea
(să)
  • coaguleze
  • coagulau
  • coagula
  • coagulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coagula

  • 1. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conglutina prinde închega un exemplu
    exemple
    • Sângele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să se închege.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: