2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coafare sf [At: DA ms / Pl: ~fări / E: coafa] 1-2 Coafat (1-2).

COAFÁRE s. f. Acțiunea de a (se) coafa.V. coafa.

COAFÁRE, coafări, s. f. Acțiunea de a (se) coafa.V. coafa.

COAFÁRE s.f. Acțiunea de a coafa; coafat. [< coafa].

coafa vtr [At: DA / Pzi: ~fez / E: fr coiffer] A(-și) aranja părul (cu artă), dându-i anumită formă.

COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.

COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.

COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. (Cu privire la păr) A pieptăna cu îngrijire. V. ondula. Refl. A-și pieptăna cu îngrijire părul, a-și aranja părul (la coafor). – Pronunțat: co-a-.

COAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. [Pron. co-a-. / < coafor, cf. fr. coiffer].

COAFÁ vb. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. (< fr. coiffer)

A COAFÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în coafură. 2) (persoane, mai ales, femei) A-i aranja părul în coafură. [Sil. coa-fa] /<fr. coiffer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coafáre (coa-) s. f., g.-d. art. coafắrii

coafáre s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coafării; pl. coafări

coafá (a ~) (coa-) vb., ind. prez. 3 coafeáză

coafá vb. (sil. coa-), ind. prez. 1 sg. coaféz, 3 sg. și pl. coafeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COAFÁRE s. coafat. (ă părului.)

COAFÁ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Și-a ~ părul.)

COAFA vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna (Și-a ~ părul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coafá (coaféz, coafát), vb. – A pieptăna, a aranja părul. Fr. coiffer.Der. coafor, s. m., din fr. coiffeur; coafeză, s. f.; coafură, s. f., din fr. coiffure; coafă, s. f. (cartuș de artilerie), din fr. coiffe.

Intrare: coafare
  • silabație: coa-fa-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coafare
  • coafarea
plural
  • coafări
  • coafările
genitiv-dativ singular
  • coafări
  • coafării
plural
  • coafări
  • coafărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coafa
  • silabație: coa-fa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coafa
  • coafare
  • coafat
  • coafatu‑
  • coafând
  • coafându‑
singular plural
  • coafea
  • coafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coafez
(să)
  • coafez
  • coafam
  • coafai
  • coafasem
a II-a (tu)
  • coafezi
(să)
  • coafezi
  • coafai
  • coafași
  • coafaseși
a III-a (el, ea)
  • coafea
(să)
  • coafeze
  • coafa
  • coafă
  • coafase
plural I (noi)
  • coafăm
(să)
  • coafăm
  • coafam
  • coafarăm
  • coafaserăm
  • coafasem
a II-a (voi)
  • coafați
(să)
  • coafați
  • coafați
  • coafarăți
  • coafaserăți
  • coafaseți
a III-a (ei, ele)
  • coafea
(să)
  • coafeze
  • coafau
  • coafa
  • coafaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coafare

  • 1. Acțiunea de a (se) coafa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: coafat (s.n.)

etimologie:

  • vezi coafa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

coafa

etimologie: