5 definiții pentru coabitant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coabitánt, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: co-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr cohabitant] 1-2 (Jur) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă.

COABITÁNT, -Ă, coabitanți, -te, adj., s. m. și f. (Jur.) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitant.

COABITÁNT, -Ă, coabitanți, -te, adj., s. m. și f. (Jur.) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitant.

COABITÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Cf. fr. cohabitant].

COABITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care coabitează; colocatar. (< fr. cohabitant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coabitánt adj. m., pl. coabitánți; f. sg. coabitántă, pl. coabitánte

Intrare: coabitant
coabitant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coabitant
  • coabitantul
  • coabitantu‑
  • coabitantă
  • coabitanta
plural
  • coabitanți
  • coabitanții
  • coabitante
  • coabitantele
genitiv-dativ singular
  • coabitant
  • coabitantului
  • coabitante
  • coabitantei
plural
  • coabitanți
  • coabitanților
  • coabitante
  • coabitantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)