4 definiții pentru coabitant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COABITÁNT, -Ă, coabitanți, -te, adj., s. m. și f. (Jur.) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitant.

COABITÁNT, -Ă, coabitanți, -te, adj., s. m. și f. (Jur.) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitant.

coabitánt, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: co-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr cohabitant] 1-2 (Jur) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă.

COABITÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Cf. fr. cohabitant].

COABITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care coabitează; colocatar. (< fr. cohabitant)

Intrare: coabitant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coabitant
  • coabitantul
  • coabitantu‑
plural
  • coabitanți
  • coabitanții
genitiv-dativ singular
  • coabitant
  • coabitantului
plural
  • coabitanți
  • coabitanților
vocativ singular
  • coabitantule
  • coabitante
plural
  • coabitanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coabitant, -ă coabitantă

etimologie: