9 definiții pentru coabitație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coabitație sf [At: DA ms / P: co-a~ / V: coha~, (înv) ~iúne, cohabitațiúne / Pl: ~ii / E: fr cohabitation] 1-2 Coabitare (1-2).
COABITÁȚIE s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
COABITÁȚIE s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COABITÁȚIE s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*coabitațiúne f. (lat. cohabitátio, -ónis). Acțiunea de a coabita. – Și cohab- și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
coabitáție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coabitáția (-ți-a), g.-d. coabitáții, art. coabitáției
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coabitáție s. f. (sil. co-a-) → abitație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COABITÁȚIE s. v. coabitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: co-a-
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||