8 definiții pentru coșcană / coșcan coșcan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșcánă sf [At: I. CR. III, 54 / V: ~án sn / Pl: ~ne / E: ns cf coșcov] (Bot) 1 Rădăcină și parte rămasă la suprafață, după ce s-a tăiat (ori s-a ars) stuful. 2 (Îf coșcan) Cotor rămas în pământ după cosit sau secerat. 3 (îvp; îe) A călca ca pe ~ni A călca cu greu sau cu frică.

COȘCÁNĂ, coșcane, s. f. (Reg.) Rădăcina și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s-a tăiat stuful. [Var.: coșcán s. m.] – Et. nec.

COȘCÁNĂ, coșcane, s. f. (Reg.) Rădăcina și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s-a tăiat stuful. – Et. nec.

coșcán sn vz coșcană

coșcán m. (cp. cu ung. kacskanyak, o plantă). Mold. Restu cotoruluĭ rămas în pămînt după cosit orĭ secerat. A călca ca pe coșcanĭ, a călca ca pe țepĭ, a călca cu greŭ saŭ cu frică. V. corcan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coșcánă / coșcán (reg.) s. f. / s. m., pl. coșcáne / coșcáni

coșcánă s.f. / coșcán s. m., pl. coșcáne / coșcáni

Intrare: coșcană / coșcan
coșcană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșca
  • coșcana
plural
  • coșcane
  • coșcanele
genitiv-dativ singular
  • coșcane
  • coșcanei
plural
  • coșcane
  • coșcanelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcan
  • coșcanul
  • coșcanu‑
plural
  • coșcani
  • coșcanii
genitiv-dativ singular
  • coșcan
  • coșcanului
plural
  • coșcani
  • coșcanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coșcană / coșcan coșcan

  • 1. regional Rădăcina și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s-a tăiat stuful.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: