CLOVN, clovni, s. m. (Înv.) Artist comic de circ. [Var.: claun s. m.] – Din fr., engl. clown.

clovn sm [At: CARAGIALE, N. F. 25 / V: clown (P: claun) / Pl: ~i / E: fr, eg clown] Artist comic de circ.

CLOVN, clovni, s. m. Artist comic de circ. [Scris și: clown] – Din fr., engl. clown.

CLOVN, clovni, s. m. Artist de circ, care stîrnește rîsul prin îmbrăcămintea, poznele și caraghioslîcurile sale. V. bufon, paiață, măscărici. Într-o scenă de clovni, a cărei intenție ar fi... o păcăleală puerilă, cei doi artiști întrebuințează salturile lor, vorbele lor, toate mișcările lor, numai și numai întrucît ele stau în legătură necesară cu intenția, cu păcăleala. CARAGIALE, O. III 255. – Scris și: (după englezește) clown.

CLOVN s.m. Artist de circ care urmărește să provoace rîsul prin poznele sale și prin felul în care apare îmbrăcat. [Var. claun s.m. / < engl., fr. clown].

CLOVN s. m. 1. artist comic de circ; paiață, saltimbanc. 2. (fig.) cel care distrează pe alții prin bufoneriile sale. (< fr., engl. clown)

CLOVN ~i m. Actor de circ care evoluează pe arenă cu un program excentric și amuzant. /<fr., engl. clown

CLAUN s. m. v. clovn.

clown sm vz clovn

CLOWN s. m. v. clovn.

CLAUN s.m. v. clovn.

femeie-clown s. f. Femeie care a îmbrățișat profesia de clown ◊ „La Budapesta sunt pe cale de calificare șase femei-clown.” Săpt. 7 VI 74 p. 2 (din femeie + clown)

clown m. 1. personaj grotesc, în farsa engleză; 2. caraghios care face scamatorii și pozne în circuri.

*clown m. (engl. clown, pron. claŭn. Rom. se poate pronunța și chear scrie clovn). Bufon de circ. V. paĭaț.

clovn s. m., pl. clovni, art. clovnii

clovn / (înv.) claun s. m., pl. clovni / clauni

clovn s. m., pl. clovni

clovn

clovn.

claun (înv.) s. m., pl. clauni

claun v. clovn

CLOVN s. măscărici, paiață, saltimbanc. (~ la circ.)

CLOVN s. măscărici, paiață, saltimbanc. (~ la circ.)