8 definiții pentru clorurie

cloruríe sf [At: DEX2 / E: fr chlorurie] 1-6 (Buletin de) analiză cu (prezența clorului în sânge).

CLORURÍE, clorurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. – Din fr. chlorurie.

CLORURÍE, clorurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. – Din fr. chlorurie.

cloruríe s. f., g.-d. art. cloruríei

CLORURÍE s.f. (Med.) Prezența clorurilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. chlorurie].

CLORURÍE s. f. prezență a clorurilor în urină. (< fr. chlorurie)

clor sn [At: MACAROVICI, CH. 269 / E: fr chlore] Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industria chimică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLOR-, v. CLORO-.~antie (v. -antie), s. f., proces de transformare a unor elemente vegetale în frunze verzi asimilatoare; ~emie (v. -emie), s. f., concentrație a clorului în sînge; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburarea vederii în care obiectele privite apar colorate în verde; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a clorurilor în urină.

Intrare: clorurie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clorurie cloruria
plural clorurii cloruriile
genitiv-dativ singular clorurii cloruriei
plural clorurii cloruriilor
vocativ singular
plural