2 intrări
13 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clorurare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: clorură] 1 Combinare cu clorul Si: clorurație (1). 2 Transfomare a unei substanțe în clorură Si: clorurație (2). 3 Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atimi de clor în molecula unui compus organic. 4 (Tex) Tratare a lânii cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți Si: clorurație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLORURÁRE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clorura vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CLORURÁ ~éz tranz. (molecule ale unor compuși organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cloruráre s. f., g.-d. art. clorurắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cloruráre s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clorurá (a ~) vb., ind. prez. 3 clorureáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. și pl. clorureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CLORURÁRE s. (CHIM.) clorurație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clorurare
- 1. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: clorurație
etimologie:
- vezi clorurasurse: DEX '09 DEX '98 DN
clorura
- 1. A efectua o clorurare.surse: DEX '09 DEX '98
- 1.1. A trata cu clor unele substanțe organice.surse: DN
- 1.2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți.surse: DN
-
etimologie:
- limba franceză chlorurersurse: DEX '09 DEX '98 DN