7 definiții pentru clorurare
Explicative DEX
CLORURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
CLORURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clorurare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: clorură] 1 Combinare cu clorul Si: clorurație (1). 2 Transfomare a unei substanțe în clorură Si: clorurație (2). 3 Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atimi de clor în molecula unui compus organic. 4 (Tex) Tratare a lânii cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți Si: clorurație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLORURARE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CLORURARE s. (CHIM.) clorurație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clorurare, clorurărisubstantiv feminin
- 1. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: clorurație
etimologie:
- clorura DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.