7 definiții pentru clorurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLORURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
CLORURARE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clorurare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: clorură] 1 Combinare cu clorul Si: clorurație (1). 2 Transfomare a unei substanțe în clorură Si: clorurație (2). 3 Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atimi de clor în molecula unui compus organic. 4 (Tex) Tratare a lânii cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți Si: clorurație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLORURARE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clorurare s. f., g.-d. art. clorurării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLORURARE s. (CHIM.) clorurație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clorurare, clorurărisubstantiv feminin
- 1. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: clorurație
etimologie:
- clorura DEX '09 DEX '98 DN