6 definiții pentru clorurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.

CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.

clorurare sf [At: LTR / Pl: ~rări / E: clorură] 1 Combinare cu clorul Si: clorurație (1). 2 Transfomare a unei substanțe în clorură Si: clorurație (2). 3 Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atimi de clor în molecula unui compus organic. 4 (Tex) Tratare a lânii cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți Si: clorurație (3).

CLORURÁRE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloruráre s. f., g.-d. art. clorurắrii

cloruráre s. f., g.-d. art. clorurării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLORURÁRE s. (CHIM.) clorurație.

Intrare: clorurare
clorurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorurare
  • clorurarea
plural
  • clorurări
  • clorurările
genitiv-dativ singular
  • clorurări
  • clorurării
plural
  • clorurări
  • clorurărilor
vocativ singular
plural

clorurare

  • 1. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: clorurație

etimologie:

  • vezi clorura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN