2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clorura vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți.

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.

clorurá (a ~) vb., ind. prez. 3 clorureáză

clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. și pl. clorureáză

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].

CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)

A CLORURÁ ~éz tranz. (molecule ale unor compuși organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer

clorúră sf [At: POLIZU / V: (iuz) ~rúr sm / Pl: ~uri / E: fr chlorure] 1 Sare a acidului clorhidric. 2 Combinație a clorului cu un element chinic sau cu o substanță organică. 3 (Îs) ~ de sodiu Sare de bucătărie. 4 (Îs) ~ de var Substanță decolorantă și dezinfectantă, obținută din clor și var stins. 5 (Îs) ~ de vinil Compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. 6 (îs) ~ de polivinil Produs obținut prin polimerizarea clorurii (5) de vinil, folosit la fabricarea pieii artificiale, ca material de construcție etc. Si: policlorură de vinii. 7 (Îs) ~ mercuroasă Calomel.

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un metal sau cu o substanță organică. Clorură de calciu. Clorură de potasiu.Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurială = calomel.

clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri

clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri

CLORÚRĂ s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) țipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.

CLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure].

CLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure)

CLORÚRĂ ~i f. Sare a acidului clorhidric. ◊ ~ de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /<fr. chlorure

clorură f. combinarea clorului cu un metal: clorură de fier.

*clorúră f., pl. ĭ (d. clor). Chim. Combinațiune de clor c’un corp simplu saŭ compus, dar nu cu oxigenu orĭ cu idrogenu. Clorură de sodiŭ, sarea de bucătărie. Clorură de mercur, calomelu și sublimatu coroziv.

arată toate definițiile

Intrare: clorură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloru clorura
plural cloruri clorurile
genitiv-dativ singular cloruri clorurii
plural cloruri clorurilor
vocativ singular
plural
Intrare: clorura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clorura clorurare clorurat clorurând singular plural
clorurea clorurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clorurez (să) clorurez cloruram clorurai clorurasem
a II-a (tu) clorurezi (să) clorurezi clorurai clorurași cloruraseși
a III-a (el, ea) clorurea (să) clorureze clorura clorură clorurase
plural I (noi) clorurăm (să) clorurăm cloruram clorurarăm cloruraserăm, clorurasem*
a II-a (voi) clorurați (să) clorurați clorurați clorurarăți cloruraserăți, cloruraseți*
a III-a (ei, ele) clorurea (să) clorureze clorurau clorura cloruraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)