2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clorurá vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți.

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.

clorurá (a ~) vb., ind. prez. 3 clorureáză

clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. și pl. clorureáză

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].

CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)

A CLORURÁ ~éz tranz. (molecule ale unor compuși organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer

clorúră sf [At: POLIZU / V: (iuz) ~rúr sm / Pl: ~uri / E: fr chlorure] 1 Sare a acidului clorhidric. 2 Combinație a clorului cu un element chinic sau cu o substanță organică. 3 (Îs) ~ de sodiu Sare de bucătărie. 4 (Îs) ~ de var Substanță decolorantă și dezinfectantă, obținută din clor și var stins. 5 (Îs) ~ de vinil Compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. 6 (îs) ~ de polivinil Produs obținut prin polimerizarea clorurii (5) de vinil, folosit la fabricarea pieii artificiale, ca material de construcție etc. Si: policlorură de vinii. 7 (Îs) ~ mercuroasă Calomel.

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un metal sau cu o substanță organică. Clorură de calciu. Clorură de potasiu.Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurială = calomel.

clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri

clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri

CLORÚRĂ s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) țipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.

CLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure].

CLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure)

CLORÚRĂ ~i f. Sare a acidului clorhidric. ◊ ~ de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /<fr. chlorure

clorură f. combinarea clorului cu un metal: clorură de fier.

*clorúră f., pl. ĭ (d. clor). Chim. Combinațiune de clor c'un corp simplu saŭ compus, dar nu cu oxigenu orĭ cu idrogenu [!]. Clorură de sodiŭ, sarea de bucătărie. Clorură de mercur, calomelu și sublimatu coroziv.

Intrare: clorură
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloru clorura
plural cloruri clorurile
genitiv-dativ singular cloruri clorurii
plural cloruri clorurilor
vocativ singular
plural
Intrare: clorura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clorura clorurare clorurat clorurând singular plural
clorurea clorurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clorurez (să) clorurez cloruram clorurai clorurasem
a II-a (tu) clorurezi (să) clorurezi clorurai clorurași cloruraseși
a III-a (el, ea) clorurea (să) clorureze clorura clorură clorurase
plural I (noi) clorurăm (să) clorurăm cloruram clorurarăm cloruraserăm, clorurasem*
a II-a (voi) clorurați (să) clorurați clorurați clorurarăți cloruraserăți, cloruraseți*
a III-a (ei, ele) clorurea (să) clorureze clorurau clorura cloruraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)