15 definiții pentru calomel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOMÉL s. n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel.

CALOMÉL s. n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel.

calomél sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr calomel] Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă Si: clorură mercuroasă.

CALOMÉL s. n. Clorură de mercur, care se prezintă sub forma unui praf alb, insolubil în apă; se întrebuințează în medicină pentru proprietățile ei purgative și dezinfectante.

CALOMÉL s. n. Clorură de mercur sub forma unui praf alb, insolubil în apă, cu întrebuințări în medicină. – Fr. calomel (< gr.).

CALOMÉL s.n. Clorură de mercur, care se prezintă ca o pulbere albă, folosită ca purgativ și antiseptic. [< fr. calomel, cf. gr. kalos – frumos, melas – negru].

CALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug. (< fr. calomel)

CALOMÉL n. Substanță albă pulverulentă, insolubilă în apă, inodoră, folosită în medicină ca antiseptic și ca purgativ. /<fr. calomel

calomel n. protoclorură de mercuriu, întrebuințată în medicină ca purgativ și ca vermifug.

*calomél n. (fr. calomel, din calomélas, d. vgr. kalós, bun, și mélas, negru, fiind-că prafu alb care constituĭe calomelu e negru în timpu preparăriĭ). Chim. Protoclorură de mercur (antisifilitică și purgativă). V. clorură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMÉL s. (CHIM., FARM.) clorură mercuroasă. (~ul are acțiune purgativă.)

CALOMEL s. (CHIM., FARM.) clorură mercuroasă. (~ are acțiune purgativă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

calomel s. n. sg. purgativ.

a înghiți calomel expr. a fi mahmur / indispus.

Intrare: calomel
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomel
  • calomelul
  • calomelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calomel
  • calomelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calomel

  • 1. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: