10 definiții pentru cloroplast

cloroplást sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr chloroplaste] Corpuscul verde cu clorofilă din citoplasma plantelor, în care se produce fotosinteza.

CLOROPLÁST, cloroplaste, s. n. Corpuscul de culoare verde, cu clorofilă, care se găsește în citoplasma plantelor și în care se produce asimilația clorofiliană. – Din fr. chloroplaste.

CLOROPLÁST, cloroplaste, s. n. Corpuscul de culoare verde, cu clorofilă, care se găsește în citoplasma plantelor și în care se produce asimilația clorofiliană. – Din fr. chloroplaste.

cloroplást (-ro-plast) s. n., pl. cloropláste

cloroplást s. n. (sil. -plast), pl. cloropláste

CLOROPLÁST s.n. Corpuscul de culoare verde care se găsește în citoplasmă, având un rol esențial în procesul de fotosinteză. [< fr. chloroplaste].

CLOROPLÁST s. n. plastidă conținând clorofilă, în procesul de fotosinteză. (< fr. chloroplaste)

cloro- [At: DN3 / E: fr chloro-] 1 Element de compunere cu semnificația „verde”. 2 Element de compunere care indică prezența clorului.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLOROPLÁST (‹ fr. {i}; {s} cloro- + gr. plastos „modelat”) s. n. (BOT.) Corpuscul din citoplasmă, cu formă și dimensiuni variabile, de culoare verde datorită prezenței clorofilei. Are aparat genetic propriu, un sistem specific de sinteză proteică, asigurîndu-și astfel o autonomie relativă; în el se desfășoară fotosinteza.

CLORO- „de culoare verde, clor, clorură”. ◊ gr. khloros „verde, verzui” > fr. chloro-, engl. id., it. cloro-, germ. chloro- > rom. cloro-.~cist (v. -cist), s. n., celulă care conține clorofilă; ~eritroleucemie (v. eritro-, v. leuc/o-, v. -emie), s. f., varietate de cloroleucoză, caracterizată prin trecerea în circulație a unui mare număr de eritroblaste; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge verzi unicelulare sau pluricelulare, de obicei acvatice, care conțin clorofilă; ~filă (v. -fil2), s. f., pigment natural care se găsește în părțile verzi ale plantelor și care deține un rol fundamental în fotosinteză; ~filoliză (v. filo-1, v. -liză), s. f., proces de distrugere a clorofilei sub influența unor agenți chimici; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge verzi, unicelulare și pluricelulare, filamentoase, autotrofe și acvatice, avînd în citoplasmă cromatofori cu clorofilă; ~fori (v. -for), s. m. pl., corpusculi impregnați cu clorofilă, prezenți în citoplasma celulei vegetale; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinarea cantității de clor activ dintr-o soluție decolorantă; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea cantității de clor, dizolvate într-un lichid; ~nemă (v. -nemă), s. f., tal filamentos pluricelular, cu funcție de asimilare; ~penie (v. -penie), s. f., lipsă a clorului din organism; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a clorurilor în țesuturile organice; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul de culoare verde din citoplasma plantelor, format din stromă și clorofilă, cu rol esențial în fotosinteză.

Intrare: cloroplast
cloroplast substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloroplast cloroplastul
plural cloroplaste cloroplastele
genitiv-dativ singular cloroplast cloroplastului
plural cloroplaste cloroplastelor
vocativ singular
plural