clorofórm sn [At: PONI, CH. 291 / E: fr chloroforme] Lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, compus organic al clorului, întrebuințat în medicină ca narcotic, anestezic etc.

CLOROFÓRM s. n. Compus organic al clorului, lichid, incolor, volatil, cu miros dulceag, întrebuințat în medicină pentru proprietățile sale narcotice și anestezice. Cînd acestea [cărămizile moi] sînt întinse la soare, stropii de apă încep să se evaporeze numaidecit, ca un cloroform care și-ar fi făcut efectid. BOGZA, C. O. 222. A tăcut toată după-amiaza, copleșit de amețeala cloroformului. C. PETRESCU, Î. II 50. Simțea încă groaza prin care a trecut ținînd cornetul de cloroform sub nările bolnavei. BART, E. 381.

CLOROFÓRM s.n. Lichid volatil incolor, care este un compus organic al clorului și se folosește în medicină. [< fr. chloroforme].

CLOROFÓRM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)

CLOROFÓRM n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, întrebuințat în medicină ca narcotic și anestezic. /<fr. chloroforme

cloroform n. substanță lichidă compusă din alcool și din clorură de calce, care provoacă o completă nesimțire.

*clorofórm n. (d. clor și -form din formic, căcĭ cloroformu reprezentă acidu formic în care oxigenu ar fi înlocuit pin clor). Chim. Un lichid incolor oleaginos cu un miros eterat și produs pintr’un amestec de alcool, de clorură de calce și de calce stinsă (CH Cl₃). Cloroformu are proprietatea de a te adormi și de a suspenda complet sensibilitatea și de aceĭa e întrebuințat în chirurgie. Se maĭ numește și metan triclorat. A fost descoperit de chirurgu englez Simpson la 1874.

clorofórm s. n.

clorofórm s. n.

CLOROFÓRM s. (FARM.) triclormetan. (~ul este un narcotic.)

CLOROFORM s. (FARM.) triclormetan. (~ este un narcotic.)