7 definiții pentru cloramină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLORAMÍNĂ s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și efect antiseptic. – Din fr. chloramine.
CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLORAMÍNĂ s.f. Substanță netoxică, care se prezintă sub formă de pudră albă cristalină, solubilă în apă, folosită ca bactericid, oxidant și dezodorizant. [< fr. chloramine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLORAMÍNĂ s. f. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant. (< fr. chloramine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!cloramínă (clo-ra-/clor-a-) s. f., g.-d. art. cloramínei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cloramínă s. f. (sil. mf. clor-), g.-d. art. cloramínei; pl. cloramíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CLORAMÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Compus organic obținut prin clorurarea la atomul de azot a aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor și iminelor; are proprietăți oxidante și un puternic efect antiseptic. Ex.: cloramina T (p-toluen-clorsulfonamida sodată), utilizată ca dezinfectant pentru răni și pentru apa de băut.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: clo-ra-, clor-a-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cloramină
- 1. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și efect antiseptic.surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză chloraminesurse: DEX '09 DEX '98 DN