7 definiții pentru cloramină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLORAMÍNĂ s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și efect antiseptic. – Din fr. chloramine.

CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine.

CLORAMÍNĂ s.f. Substanță netoxică, care se prezintă sub formă de pudră albă cristalină, solubilă în apă, folosită ca bactericid, oxidant și dezodorizant. [< fr. chloramine].

CLORAMÍNĂ s. f. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant. (< fr. chloramine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cloramínă (clo-ra-/clor-a-) s. f., g.-d. art. cloramínei

cloramínă s. f. (sil. mf. clor-), g.-d. art. cloramínei; pl. cloramíne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLORAMÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Compus organic obținut prin clorurarea la atomul de azot a aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor și iminelor; are proprietăți oxidante și un puternic efect antiseptic. Ex.: cloramina T (p-toluen-clorsulfonamida sodată), utilizată ca dezinfectant pentru răni și pentru apa de băut.

Intrare: cloramină
cloramină substantiv feminin
  • silabație: clor-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorami
  • cloramina
plural
  • cloramine
  • cloraminele
genitiv-dativ singular
  • cloramine
  • cloraminei
plural
  • cloramine
  • cloraminelor
vocativ singular
plural