8 definiții pentru clopotniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clopótniță sf [At: ANON. CAR. / V: ~pódn~, ~pón~, ~póln~, ~pórn- / Pl: ~țe / E: clopot + -(n)iță] 1-2 Turn de biserică sau construcție în formă de turn (lângă biserică) unde sunt instalate clopotele. 3 (Îrg; art) Joc în care mai mulți tineri făceau un cerc ținându-se de umeri în jurul unuia care nu știa despre ce e vorba, iar alt tânăr se urca pe umerii lor și îl trăgea de păr pe cel din mijloc, spunând că „trage clopotul”.

CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele (1). – Clopot + suf. -niță.

CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele (1). – Clopot + suf. -niță.

CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică – sau construcție în formă de turn, situată lîngă biserică – în care sînt instalate clopotele. Pe coaste verzi, în preajma apelor, se arăta cîte un sat tăcut, deasupra căruia răsăreau cumpene de fîntîni și clopotnița unei biserici albe. SADOVEANU, O. I 298. Domol purcede glas de schijă De la clopotnița din deal. GOGA, P. 56. Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca. EMINESCU, O. I 69, Luați toaca D-a stîngă, Ciocanele D-a dreapta Și-n clopotniță Urcați. TEODORESCU, P. P. 42. – Pl. și: (Mold.) clopotniți (ALECSANDRI, P. III 301).

CLOPÓTNIȚĂ ~e f. Turn de biserică sau construcție specială în care sunt instalate clopotele. [G.-D. clopotniței] /clopot + suf. ~niță

clopotniță f. turnul bisericei unde sunt atârnate clopotele.

clopótniță f., pl. e (d. clopot). Turnu în care e clopotu bisericiĭ. – Și -órniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clopótniță s. f., g.-d. art. clopótniței; pl. clopótnițe

clopótniță s. f., g.-d. art. clopótniței; pl. clopótnițe

Intrare: clopotniță
clopotniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clopotniță
  • clopotnița
plural
  • clopotnițe
  • clopotnițele
genitiv-dativ singular
  • clopotnițe
  • clopotniței
plural
  • clopotnițe
  • clopotnițelor
vocativ singular
plural

clopotniță

  • 1. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Pe coaste verzi, în preajma apelor, se arăta cîte un sat tăcut, deasupra căruia răsăreau cumpene de fîntîni și clopotnița unei biserici albe. SADOVEANU, O. I 298.
      surse: DLRLC
    • Domol purcede glas de schijă De la clopotnița din deal. GOGA, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca. EMINESCU, O. I 69,
      surse: DLRLC
    • Luați toaca D-a stînga, Ciocanele D-a dreapta Și-n clopotniță Urcați. TEODORESCU, P. P. 42.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Plural și: clopotniți.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Clopot + sufix -niță.
    surse: DEX '09 DEX '98