CLOPOTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică – sau construcție în formă de turn, situată lîngă biserică – în care sînt instalate clopotele. Pe coaste verzi, în preajma apelor, se arăta cîte un sat tăcut, deasupra căruia răsăreau cumpene de fîntîni și clopotnița unei biserici albe. SADOVEANU, O. I 298. Domol purcede glas de schijă De la clopotnița din deal. GOGA, P. 56. Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca. EMINESCU, O. I 69, Luați toaca D-a stîngă, Ciocanele D-a dreapta Și-n clopotniță Urcați. TEODORESCU, P. P. 42. – Pl. și: (Mold.) clopotniți (ALECSANDRI, P. III 301).