opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

CLONCĂNIRE, cloncăniri, s. f. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.

CLONCĂNIRE, cloncăniri, s. f. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.

cloncănire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 50 / Pl: ~ri / E: cloncăni] 1-4 Cloncănit (1-4).

CLONCĂNIRE, cloncăniri, s. f. Faptul de a cloncăni. Cloncănirile deznădăjduite ale cloștelor răsunau de luau auzul. MACEDONSKI, O. III 50.

CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.

cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).

❍ CLOCĂI = CLONCĂNI.

CLONCĂ(N)'I (-ănesc, -ăesc) vb. intr. 1 A face clonc ! a striga ca cloșca care va să clocească sau care-și chiamă puii: cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind (ISP.) 2 Mold. Trans. 👉 CRONCĂN'I.

CLONCĂI vb. IV v. cloncăni.

CLONCĂNI, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăi (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.

A CLONCĂNI ~ește intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.

cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.

Ortografice DOOM

cloncănire s. f., g.-d. art. cloncănirii; pl. cloncăniri

cloncănire s. f., g.-d. art. cloncănirii; pl. cloncăniri

cloncănire s. f., g.-d. art. cloncăniri; pl. cloncăniri

cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, 3 pl. cloncăne/cloncănesc, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească

!cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească

cloncăni vb., ind. prez. 3 sg. cloncănește / cloncăne, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncănească / cloncăne

Argou

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.

Sinonime

CLONCĂNIRE s. v. cloncănit.

CLONCĂNIRE s. cloncănit, (reg.) cloncăt. (~ găinii.)

Regionalisme / arhaisme

cloncăí, cloncăiesc, (cloncăni), v.i. (ref. la unele păsări) A scoate strigătul specific: clonc! – Din clonc + suf. -ăi (DEX, MDA).

Intrare: cloncănire
cloncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloncănire
  • cloncănirea
plural
  • cloncăniri
  • cloncănirile
genitiv-dativ singular
  • cloncăniri
  • cloncănirii
plural
  • cloncăniri
  • cloncănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cloncăni
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncăne
 (să)
  • cloncăne
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncăne
 (să)
  • cloncăne
  • cloncăneau
  • cloncăniră
  • cloncăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncănește
 (să)
  • cloncănească
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncănesc
 (să)
  • cloncănească
  • cloncăneau
  • cloncăniră
  • cloncăniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
 (să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
 (să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăiră
  • cloncăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloncănire, cloncănirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cloncănit cloncăt
    • format_quote Cloncănirile deznădăjduite ale cloștelor răsunau de luau auzul. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
etimologie:
  • vezi cloncăni DEX '98 DEX '09

cloncăni / cloncăniverb

  • 1. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cloncăi
    • format_quote Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. DLRLC
    • format_quote Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. DLRLC
    • format_quote Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. DLRLC
etimologie:
  • Clonc + -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.