opțiuni

2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloncănire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 50 / Pl: ~ri / E: cloncăni] 1-4 Cloncănit (1-4).

CLONCĂNÍRE, cloncăniri, s. f. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.

CLONCĂNÍRE, cloncăniri, s. f. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.

CLONCĂNÍRE, cloncăniri, s. f. Faptul de a cloncăni. Cloncănirile deznădăjduite ale cloștelor răsunau de luau auzul. MACEDONSKI, O. III 50.

cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂÍ vb. IV v. cloncăni.

CLONCĂNÍ, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăí (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.

A CLONCĂNÍ ~éște intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.

cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloncăníre s. f., g.-d. art. cloncănírii; pl. cloncăníri

cloncăníre s. f., g.-d. art. cloncăníri; pl. cloncăníri

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă

cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéște / clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăneáscă / clóncăne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLONCĂNÍRE s. v. cloncănit.

CLONCĂNIRE s. cloncănit, (reg.) cloncăt. (~ găinii.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.

Intrare: cloncănire
cloncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloncănire
  • cloncănirea
plural
  • cloncăniri
  • cloncănirile
genitiv-dativ singular
  • cloncăniri
  • cloncănirii
plural
  • cloncăniri
  • cloncănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cloncăni
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncăne
 (să)
  • cloncăne
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncăne
 (să)
  • cloncăne
  • cloncăneau
  • cloncăniră
  • cloncăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncănește
 (să)
  • cloncănească
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncănesc
 (să)
  • cloncănească
  • cloncăneau
  • cloncăniră
  • cloncăniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
 (să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
 (să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăiră
  • cloncăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cloncănire

  • 1. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cloncănit cloncăt un exemplu
    exemple
    • Cloncănirile deznădăjduite ale cloștelor răsunau de luau auzul. MACEDONSKI, O. III 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cloncăni
    surse: DEX '98 DEX '09

cloncăni cloncăi

  • 1. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cloncăi 3 exemple
    exemple
    • Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92.
      surse: DLRLC
    • Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clonc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09