11 definiții pentru cloncănit
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLONCĂNIT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.
CLONCĂNIT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cloncănit sn [At: PAMFILE, J. I, 305 / Pl: ~uri / E: cloncăni] 1 Scoatere de sunete caracteristice unor păsări. 2 Sunet caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. 3 Producere de zgomote în apă cu cloncul1 (2). 4 Zgomot produs în apă de clonc1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLONCĂNIT s. n. Cloncănire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLONCĂNIT ~uri n. Sunet caracteristic scos de cloșcă. /v. a cloncăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cloncănít n., pl. urĭ. Strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ: s’auzea un cloncănit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cloncănit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cloncănit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cloncănit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLONCĂNIT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ul găinii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLONCĂNIT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (~ găinii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cloncănit s. n. sg. denunț.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cloncănitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cloncănire cloncăt
etimologie:
- cloncăni DEX '98 DEX '09