2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLON s. n. v. clonă.

CLON s. n. (Biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr-un singur organism, pe cale asexuată. – Din engl. clone.

CLON s.n. (Biol.) Ansamblu de indivizi (bacterii, celule, virusuri, plante) care provin dintr-un individ unic. [Var. clonă s.f. / < fr. clone, cf. gr. klon – vlăstar].

CLON s. n. / s. m. (biol.) ansamblu de celule sau organisme (bacterii, virusuri, plante) cu structură ereditară identică, care provin dintr-un ascendent unic. (< engl., fr. clone)

clon s. m., s. n. (biol.) Ansamblu de indivizi genetic asemănători care provin dintr-un individ unic, reprodus pe cale asexuată ◊ „Savanții elvețieni au izbutit să realizeze «cloni» (exemplare absolut identice) de mamifere, mai precis de șoareci.” Sc. 8 II 81 p. 5. ◊ „[...] în colaborare cu stațiunea de la Craiova, s-au identificat și multiplicat circa 20 de clone (descendenți) de salcâmi cu înflorire precoce sau tardivă [...]” R.l. 4 II 84 p. 2; v. și Ev.z. 15 III 97 p. 5 (din engl. clone; cf. fr., it. clone; PR sec. XX, OA, DMN 1970; DN3)

CLON ~e n. Totalitate a organismelor identice multiplicate pe cale asexuată din aceeași celulă sau din același grup de celule. /<fr. clone

CLONĂ, clone, s. f. (Biol.) Totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic. [Var.: clon s. n.] – Din engl. clone.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.

CLONCA interj. v. clonc.

clo sf [At: DEX2 / V: (rar) clon sn / Pl: ~ne / E: fr eg clone] 1 Individ sau populație de indivizi identici obținuți prin reproducerea asexuată a unui singur organism. 2 Ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule.

clonc1 [At: PANN, P.V. I, 4/9 / V: cloc i, (1) clonca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloștii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peștii spre undiță sau năvod.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.

CLONC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită strigătul cloștii. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292. – Variantă: clonca (DELAVRANCEA, S. 299) interj.

CLONC1 interj. Cuvînt care imită strigătul cloștii. [Var.: clonca interj.] – Onomatopee.

CLO f. Generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă. /<fr. clone

CLONC interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloșcă). /Onomat.

clonc! int. care imitează strigătul găi-nei, când vrea să clocească sau țipătul lugubru al ciorilor.

2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clo s. f., g.-d. art. clonei; pl. clone

clonc1(-clonc)/clonca(-clonca) (pop.) interj.

*clo s. f., g.-d. art. clonei; pl. clone

clonc2(-clonc)/clonca(-clonca) (pop.) interj.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. ~ (cf. cloc)

Intrare: clonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clo
  • clona
plural
  • clone
  • clonele
genitiv-dativ singular
  • clone
  • clonei
plural
  • clone
  • clonelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clon
  • clonul
  • clonu‑
plural
  • clone
  • clonele
genitiv-dativ singular
  • clon
  • clonului
plural
  • clone
  • clonelor
vocativ singular
plural
Intrare: clonc (interj.)
clonc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • clonc
  • clon‑
clonca interjecție
interjecție (I10)
  • clonca
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clo, clonesubstantiv feminin

  • 1. biologie Totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic. DEX '09 DN
etimologie:

cloncinterjecție

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311. DLRLC
    • format_quote Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.