2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocotit2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 174 1/1 / Pl: ~iți, ~e / E: clocoti] 1-2 (D. lichide) Care a fiert sau fierbe în clocote. 3 (D. lichide) Foarte fierbinte. 4 (Înv; d. cai; îe) A bea apă ~ă și a mânca foc A fi foarte iute.

clocotit1 sn [At: GRAIUL I, 520 / Pl: (rar) ~uri / E: clocoti] 1-4 Clocotire (1-4). 5 (Înv; ccr) Apă clocotită.

CLOCOTÍT, -Ă, clocotiți, -te, adj. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote (1); p. ext. foarte cald, fierbinte. – V. clocoti.

CLOCOTÍT, -Ă, clocotiți, -te, adj. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote (1); p. ext. foarte cald, fierbinte. – V. clocoti.

CLOCOTÍT, -Ă, clocotiți, -te, adj. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote (1); foarte fierbinte. Apă clocotită. ◊ (Despre vasul în care fierbe clocotind un lichid) Un cazan clocotit.

clocotít, -ă adj. Care a clocotit. Ferbinte, care frige: m’am opărit cu apă clocotită.

clocoti vi [At: (a. 1580) ap. CUV. D. BĂTR. II, 455 / V: (Mun) colc~ / Pzi: ~tesc, 3 ~tește, (îvr) ~tă, ~te / E: vsl клокотати] 1 (D. lichide sau vase cu lichide) A fierbe. 2 (D. lichide) A se agita. 3-4 (Fig; d. oameni sau sentimente, pasiuni etc.) A (fi pe punctul de a) se dezlănțui. 5 (Fig) A vui.

CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, șuvoaie) A se agita puternic și zgomotos. 2. Fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie. 3. Fig. A răsuna cu putere; a vui. [Var.: (înv.) colcotí vb. IV] – Din sl. klokotati.

CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, șuvoaie) A se agita puternic și zgomotos. 2. Fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie. 3. Fig. A răsuna cu putere; a vui. [Var.: (înv.) colcotí vb. IV] – Din sl. klokotati.

COLCOTÍ vb. IV v. clocoti.

COLCOTÍ vb. IV v. clocoti.

COLCOTÍ vb. IV v. clocoti.

CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. A fierbe în clocot, a fi în stare de ebuliție. Lîngă plitele încinse, copii desculți se uită cum clocotește în ceaune mămăliga puțină. CAMILAR, TEM. 43. Cuptorul se încinge și mai mult, încît pare o forță cosmică dezlănțuită. Înăuntrul lui, apa, pămîntul și focul, năprasnic clocotesc. BOGZA, C. O. 224. ◊ (Despre vasul în care fierbe un lichid) Samovarul clocotea. Ceaiul vărsat prin pahare luă o vopsea purpurie. NEGRUZZI, S.I 74. 2. (Despre ape) A se mișca agitat, a se agita puternic și zgomotos. Dădură de o apă îngustă și limpede, frămîntînd argint pe prund și clocotind cu murmur dulce. SADOVEANU, O. I. 522. Cînd chiuie o dată... mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36. 3. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gînduri) A ajunge la un grad mare de intensitate, a fi gata să se dezlănțuie; a fierbe. Cu curtenii după el, [vodă] porni strigînd și clocotind de mînie. SADOVEANU, O. VII 19. În capul lui aprins clocotea un potop de gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 106. 4. Fig. A răsuna cu putere, a vui. Și clocotește codrul!... Iată-l,se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. Clocotea de chiu cuprinsul Veselei păduri. COȘBUC, P. II 37. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. – Pers. 3 și: (neobișnuit) clocólă (TOMA, C. V. 353), (rar) clocote (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N- I 300). – Variantă: colcotí (ODOBESCU, S. III 81) vb. IV.

A CLOCOTÍ ~ésc intranz. 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote. 2) (despre ape) A se agita puternic și zgomotos. 3) (despre oameni) A fi stăpânit de emoții puternice evidente. 4) (despre sentimente, gânduri etc.) A se manifesta foarte puternic; a fi gata să se dezlănțuie. 5) fig. (despre activități) A se afla în deplină desfășurare; a fi în toi. 6) fig. (despre spații) A răsuna de sunete puternice și prelungi; a vui. /<sl. klokotati

clocotì (colcotì) v. 1. a fierbe în clocote: valurile clocotesc; 2. fig. a răsuna cu putere: urlă dealul, clocotește Al.

clocotésc v. intr. (vsl. klokotati și klopotati, a clocoti; sîrb. klokotati, a gîlgîi. E rudă cu germ. klappern, a clămpăni, și cu fr. clapoter, a pleoscăi. Cp. și cu clocesc, cloncănesc, bobotesc, forfotesc, hohotesc, polpotesc, ropotesc). Ferb, dau în clocote: apa clocotește. Vibrez, răsun: clocotea aeru de bubuiturĭ, (fig.) clocotea lumea de gloria luĭ. V. refl. Mă rușinez tare: s’a clocotit de rușine. – În vest și colcotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clocotésc, imperf. 3 sg. clocoteá; conj. prez. 3 să clocoteáscă

clocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clocotésc, imperf. 3 sg. clocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. clocoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOCOTÍT adj. v. fierbinte.

CLOCOTIT adj. fierbinte. (Apă ~.)

CLOCOTÍ vb. v. aui, hăui, hăuli, hui, răsuna, vui.

CLOCOTÍ vb. 1. a fierbe, (rar) a colcăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa ~ pe plită.) 2. v. agita. 3. a se dezlănțui. (Marea ~.)

arată toate definițiile

Intrare: clocotit
clocotit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotit
  • clocotitul
  • clocotitu‑
  • clocoti
  • clocotita
plural
  • clocotiți
  • clocotiții
  • clocotite
  • clocotitele
genitiv-dativ singular
  • clocotit
  • clocotitului
  • clocotite
  • clocotitei
plural
  • clocotiți
  • clocotiților
  • clocotite
  • clocotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clocoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clocoti
  • clocotire
  • clocotit
  • clocotitu‑
  • clocotind
  • clocotindu‑
singular plural
  • clocotește
  • clocotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clocotesc
(să)
  • clocotesc
  • clocoteam
  • clocotii
  • clocotisem
a II-a (tu)
  • clocotești
(să)
  • clocotești
  • clocoteai
  • clocotiși
  • clocotiseși
a III-a (el, ea)
  • clocotește
(să)
  • clocotească
  • clocotea
  • clocoti
  • clocotise
plural I (noi)
  • clocotim
(să)
  • clocotim
  • clocoteam
  • clocotirăm
  • clocotiserăm
  • clocotisem
a II-a (voi)
  • clocotiți
(să)
  • clocotiți
  • clocoteați
  • clocotirăți
  • clocotiserăți
  • clocotiseți
a III-a (ei, ele)
  • clocotesc
(să)
  • clocotească
  • clocoteau
  • clocoti
  • clocotiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colcoti
  • colcotire
  • colcotit
  • colcotitu‑
  • colcotind
  • colcotindu‑
singular plural
  • colcotește
  • colcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colcotesc
(să)
  • colcotesc
  • colcoteam
  • colcotii
  • colcotisem
a II-a (tu)
  • colcotești
(să)
  • colcotești
  • colcoteai
  • colcotiși
  • colcotiseși
a III-a (el, ea)
  • colcotește
(să)
  • colcotească
  • colcotea
  • colcoti
  • colcotise
plural I (noi)
  • colcotim
(să)
  • colcotim
  • colcoteam
  • colcotirăm
  • colcotiserăm
  • colcotisem
a II-a (voi)
  • colcotiți
(să)
  • colcotiți
  • colcoteați
  • colcotirăți
  • colcotiserăți
  • colcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • colcotesc
(să)
  • colcotească
  • colcoteau
  • colcoti
  • colcotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocotit

  • 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care fierbe sau a fiert în clocote.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Apă clocotită.
      surse: DLRLC
    • (Despre vasul în care fierbe clocotind un lichid) Un cazan clocotit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clocoti
    surse: DEX '98 DEX '09

clocoti colcoti

  • 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Lîngă plitele încinse, copii desculți se uită cum clocotește în ceaune mămăliga puțină. CAMILAR, TEM. 43.
      surse: DLRLC
    • Cuptorul se încinge și mai mult, încît pare o forță cosmică dezlănțuită. Înăuntrul lui, apa, pămîntul și focul, năprasnic clocotesc. BOGZA, C. O. 224.
      surse: DLRLC
    • (Despre vasul în care fierbe un lichid) Samovarul clocotea. Ceaiul vărsat prin pahare luă o vopsea purpurie. NEGRUZZI, S.I 74.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ape, râuri, șuvoaie) A se agita puternic și zgomotos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Dădură de o apă îngustă și limpede, frămîntînd argint pe prund și clocotind cu murmur dulce. SADOVEANU, O. I. 522.
        surse: DLRLC
      • Cînd chiuie o dată... mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54.
        surse: DLRLC
      • Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fierbe 2 exemple
    exemple
    • Cu curtenii după el, [vodă] porni strigînd și clocotind de mînie. SADOVEANU, O. VII 19.
      surse: DLRLC
    • În capul lui aprins clocotea un potop de gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A răsuna cu putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsuna vui 3 exemple
    exemple
    • Și clocotește codrul!... Iată-l, – se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Clocotea de chiu cuprinsul Veselei păduri. COȘBUC, P. II 37.
      surse: DLRLC
    • Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147.
      surse: DLRLC
  • comentariu neobișnuit Persoana a 3-a și: clocotă, (rar) clocote.
    surse: DLRLC

etimologie: