15 definiții pentru cloambă clomb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloambă sf [At: ECONOMIA, 136 / V: clom~, cleom~, cleo~, clio~, ~mpă, cleoampă, cro~ / E: nct] (Reg) 1 Creangă. 2 Bucată de fier încovoiată. 3 (Îf clio~) Scoabă. 4 (Îaf clio~) Mână. 5 Hoașcă. 6 Mârțoagă. 7 (Îf cleo~) Cloșcă. 8 (Îvp; irn; îf cleo~) Om îmbrăcat în haine nemțești Si: pantalonar.

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Mold., Transilv.) Creangă, cracă. Pe cloambe înalte de brad, cucoșii cîntau. SADOVEANU, V. F. 45. Scoase fluierul și-ncepu a trage un cîntec, de mîrlele stau pe cloambele fagului ca mute și-l ascultau. RETEGANUL, P. I 17. Să știu că te-aș vedea, Păduricea c-aș tăia. Nici o cloambă n-aș lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128.- Variantă: clomb, clomburi (SADOVEANU, N. P. 27, SADOVEANU, O. A. II 176), s. n.

cloambă f. Tr. creangă de arbore. [Cf. rus. KLUMBA, boschet (și pentru sens, fr. bouquet)].

cloámbă, cleoámbă și croámbă f., pl. e (rus. klúmba, d. pol. klomb, strat de florĭ, ĭar aceasta d. engl. clump, grupa de copacĭ. Cp. și cu bg. klon, ramură, cotor. Bern. 1, 521). Trans. (J. B. 121). Ramură. – Și adj. = „țeapăn, ca lemnu”: îĭ îngheață mîĭnile cleoambe pe toporîște (Agrb. Înt. 133).

CLOMB s. n. v. cloambă.

CLOMB s. n. v. cloambă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloámbă (reg.) s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbe

cloámbă s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură.

cloambă s. v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cloámbă (cloámbe), s. f.1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – Var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 și Scriban, din rus. klumba „gazon”, este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potrivește nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo „minge”. Cf. rut. kljuba „cîrlig”, ceh. klubák „cioc”, care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanț, s. n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. și Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă și clonț; tot așa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s. n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniță), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă și pociumb.Der. clombos, adj. (rămuros).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cloámbă, cloámbe, s.f. (reg.) 1. creangă, cracă, ramură. 2. bucată de fier încovoiată; coacă, cocârlă, crival, crivală.

cloámbă, cloambe, s.f. – (reg.) Creangă, ramură: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu’ o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie, 1980: 70; Tohat). – Et. nec. (DEX, MDA); probabil din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, DA, Galdi, cf. DER).

cloámbă, -e, s.f. – Creangă: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu’ o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie 1980: 70; Tohat-Codru). – Din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloambă, cloambe s. f. prostituată.

Intrare: cloambă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloambă
  • cloamba
plural
  • cloambe
  • cloambele
genitiv-dativ singular
  • cloambe
  • cloambei
plural
  • cloambe
  • cloambelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clomb
  • clombul
  • clombu‑
plural
  • clomburi
  • clomburile
genitiv-dativ singular
  • clomb
  • clombului
plural
  • clomburi
  • clomburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cloambă clomb

  • exemple
    • Pe cloambe înalte de brad, cucoșii cîntau. SADOVEANU, V. F. 45.
      surse: DLRLC
    • Scoase fluierul și-ncepu a trage un cîntec, de mirlele stau pe cloambele fagului ca mute și-l ascultau. RETEGANUL, P. I 17.
      surse: DLRLC
    • Să știu că te-aș vedea, Păduricea c-aș tăia. Nici o cloambă n-aș lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128.
      surse: DLRLC

etimologie: