15 definiții pentru cloambă

cloámbă sf [At: ECONOMIA, 136 /V: clóm~, cleóm~, cleó~, clió~, ~mpă, cleoámpă, cró- / E: nct] (Reg) 1 Creangă. 2 Bucată de fier încovoiată. 3 (Îf clio-) Scoabă. 4 (Îaf clio-) Mână. 5 Hoașcă. 6 Mârțoagă. 7 (Îf cleo-) Cloșcă. 8 (Îvp; im; îf cleo-) Om îmbrăcat în haine nemțești Si: pantalonar.

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Mold., Transilv.) Creangă, cracă. Pe cloambe înalte de brad, cucoșii cîntau. SADOVEANU, V. F. 45. Scoase fluierul și-ncepu a trage un cîntec, de mîrlele stau pe cloambele fagului ca mute și-l ascultau. RETEGANUL, P. I 17. Să știu că te-aș vedea, Păduricea c-aș tăia. Nici o cloambă n-aș lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128.- Variantă: clomb, clomburi (SADOVEANU, N. P. 27, SADOVEANU, O. A. II 176), s. n.

cloámbă (reg.) s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbe

cloámbă s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbe

CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură.

cloámbă (cloámbe), s. f.1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – Var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 și Scriban, din rus. klumba „gazon”, este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potrivește nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo „minge”. Cf. rut. kljuba „cîrlig”, ceh. klubák „cioc”, care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanț, s. n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. și Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă și clonț; tot așa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s. n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniță), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă și pociumb.Der. clombos, adj. (rămuros).

cloámbă, cloámbe, s.f. (reg.) 1. creangă, cracă, ramură. 2. bucată de fier încovoiată; coacă, cocârlă, crival, crivală.

cloambă f. Tr. creangă de arbore. [Cf. rus. KLUMBA, boschet (și pentru sens, fr. bouquet)].

cloámbă, cleoámbă și croámbă f., pl. e (rus. klúmba, d. pol. klomb, strat de florĭ, ĭar aceasta d. engl. clump, grupa [!] de copacĭ. Cp. și cu bg. klon, ramură, cotor. Bern. 1, 521). Trans. (J. B. 121). Ramură. – Și adj. = „țeapăn, ca lemnu”: îĭ îngheață mîĭnile cleoambe pe toporîște (Agrb. Înt. 133).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cloámbă s. v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ.

cloámbă, cloambe, s.f. – (reg.) Creangă, ramură: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu' o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie, 1980: 70; Tohat). – Et. nec. (DEX, MDA); probabil din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, DA, Galdi, cf. DER).

cloámbă, -e, s.f. – Creangă: „Da-n vârvu paloșului, / Cloamba măgheranului. / Cloamba vântu' o bătea, / Ochii și gura-i râdea” (Antologie 1980: 70; Tohat-Codru). – Din săs. klompen, germ. Klumpen „băț” (DER).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cloambă, cloambe s. f. prostituată.

Intrare: cloambă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloambă cloamba
plural cloambe cloambele
genitiv-dativ singular cloambe cloambei
plural cloambe cloambelor
vocativ singular
plural