opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIVARE, clivări, s. f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. – V. cliva.

CLIVARE, clivări, s. f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. – V. cliva.

clivare sf [At: DEX2 / Pl: ~vări / E: cliva] Clivaj (1).

CLIVARE s.f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. [< cliva].

CLIVA, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.

CLIVA, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.

cliva vi [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 43 / Pzi: ~vez / E: fr cliver] (D. minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane.

CLIVA, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre cristale și despre unele minerale) A se despica, a se desface în plăci sau în pături (urmînd linia naturală a straturilor sale). Mica clivează chiar la apăsarea cu unghia.

CLIVA vb. I. intr. (Despre cristale) A se despica, a se desface în lame. [< fr. cliver, cf. ol. kliven – a despica].

CLIVA vb. intr. (despre minerale, roci, cristale) a se desface în plăci, în lame. (< fr. cliver)

*clivéz v. tr. (fr. cliver, d. engl. to cleave, germ. klieben, a despica). Min. Despic un cristal al unuĭ mineral în direcțiunea naturală a straturilor luĭ, fără a-l tăĭa orĭ sfărăma.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clivare s. f., g.-d. art. clivării; pl. clivări

clivare s. f., g.-d. art. clivării; pl. clivări

clivare s. f., g.-d. art. clivării; pl. clivări

cliva (a ~) vb., ind. prez. 3 clivează, imperf. 3 pl. clivau; conj. prez. 3 să cliveze

cliva (a ~) vb., ind. prez. 3 clivează

cliva vb., ind. prez. 3 sg. clivează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLIVARE s. v. clivaj.

CLIVARE s. (MIN.) clivaj.

Intrare: clivare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clivare
  • clivarea
plural
  • clivări
  • clivările
genitiv-dativ singular
  • clivări
  • clivării
plural
  • clivări
  • clivărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cliva
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cliva
  • clivare
  • clivat
  • clivatu‑
  • clivând
  • clivându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clivează
 (să)
  • cliveze
  • cliva
  • clivă
  • clivase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clivează
 (să)
  • cliveze
  • clivau
  • clivară
  • clivaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clivare, clivărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: clivaj
etimologie:
  • vezi cliva DEX '09 DEX '98 DN

clivaverb

  • 1. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mica clivează chiar la apăsarea cu unghia. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.