2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clivare sf [At: DEX2 / Pl: ~vări / E: cliva] Clivaj (1).

CLIVÁRE, clivări, s. f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. – V. cliva.

CLIVÁRE, clivări, s. f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. – V. cliva.

CLIVÁRE s.f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. [< cliva].

cliva vi [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 43 / Pzi: ~vez / E: fr cliver] (D. minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane.

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre cristale și despre unele minerale) A se despica, a se desface în plăci sau în pături (urmînd linia naturală a straturilor sale). Mica clivează chiar la apăsarea cu unghia.

CLIVÁ vb. I. intr. (Despre cristale) A se despica, a se desface în lame. [< fr. cliver, cf. ol. kliven – a despica].

CLIVÁ vb. intr. (despre minerale, roci, cristale) a se desface în plăci, în lame. (< fr. cliver)

*clivéz v. tr. (fr. cliver, d. engl. to cleave, germ. klieben, a despica). Min. Despic un cristal al unuĭ mineral în direcțiunea naturală a straturilor luĭ, fără a-l tăĭa orĭ sfărăma.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cliváre s. f., g.-d. art. clivắrii; pl. clivắri

cliváre s. f., g.-d. art. clivării; pl. clivări

clivá (a ~) vb., ind. prez. 3 cliveáză

clivá vb., ind. prez. 3 sg. cliveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: clivare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clivare
  • clivarea
plural
  • clivări
  • clivările
genitiv-dativ singular
  • clivări
  • clivării
plural
  • clivări
  • clivărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cliva
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cliva
  • clivare
  • clivat
  • clivatu‑
  • clivând
  • clivându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • clivea
(să)
  • cliveze
  • cliva
  • clivă
  • clivase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • clivea
(să)
  • cliveze
  • clivau
  • cliva
  • clivaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clivare

  • 1. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: clivaj

etimologie:

  • vezi cliva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cliva

  • 1. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mica clivează chiar la apăsarea cu unghia.
      surse: DLRLC

etimologie: