9 definiții pentru cliva

clivá vi [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 43 / Pzi: ~véz / E: fr cliver] (D. minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane.

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver.

CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre cristale și despre unele minerale) A se despica, a se desface în plăci sau în pături (urmînd linia naturală a straturilor sale). Mica clivează chiar la apăsarea cu unghia.

clivá (a ~) vb., ind. prez. 3 cliveáză

clivá vb., ind. prez. 3 sg. cliveáză

CLIVÁ vb. I. intr. (Despre cristale) A se despica, a se desface în lame. [< fr. cliver, cf. ol. kliven – a despica].

CLIVÁ vb. intr. (despre minerale, roci, cristale) a se desface în plăci, în lame. (< fr. cliver)

*clivéz v. tr. (fr. cliver, d. engl. to cleave, germ. klieben, a despica). Min. Despic un cristal al unuĭ mineral în direcțiunea naturală a straturilor luĭ, fără a-l tăĭa orĭ sfărăma [!].

Intrare: cliva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cliva clivare clivat clivând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clivea (să) cliveze cliva clivă clivase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clivea (să) cliveze clivau cliva clivaseră