18 definiții pentru clisă

clísă2 sf [At: H XVIII, 262 / E: srb klis] (Ban) Jocul „de-a clencea”.

clísă1 sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) hl~ / Pl: ~se / E: bg клиca] 1 Pământ argilos îmbibat cu apă, care are aspectul unei paste cleioase. 2 (Pgn) Argilă. 3-4 (Pop) Pâine nedospită (sau necoaptă) bine. 5 (Pop) Aliment cleios (și fără gust). 6 (Reg) Slănină.

CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos care în amestec cu apa formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.

CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.

CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Un fel de pămînt de culoare galbenă-cenușie, care în combinație cu apa formează o pastă cleioasă întrebuințată în olărie, în sculptură și în lucrările de construcție; argilă; p. ext. pămînt cleios, noroi gros. Sub opinci și sub picioarele calului și ale juncului, pămîntul prindea a se face clisă. CAMILAR, TEM. 370. Oamenii înaintează cu mare greutate, oprindu-se la fiecare pas pentru a-și trage piciorul din clisă. BOGZA, A. Î. 73. ♦ Aliment (de obicei) necopt care, mestecat în gură, se face cleios; (mai ales) pîine nedospită sau necoaptă bine. Eu pun masa să mănînc Și-mi vine un negru gînd: De mine nu se lipește, Ca apa de solzi de pește; Unde-mbuc de-o-mbucătură, Clisă mi se face-n gură. ȘEZ. IV 141. 2. (Transilv.) Slănină. Mulțămim... mai vîrtos pentru mălai și clisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 50.

clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse

clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse

clísă (clíse), s. f.1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos).

CLÍSĂ ~e f. Pământ argilos îmbibat cu apă, împreună cu care formează o pastă cleioasă. /<bulg. klisa

clisă f. 1. argilă; 2. Tr. slănină. [Cf. bulg. KLISAV, cleios].

clísă f., pl. e (bg. klisu id., klisav, cleĭos). Argilă, humă. Noroĭ cleĭos. Trans. Slănină.

SĂPTĂMÂNA CLÍSEI s. v. cârneleagă, harți.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLÍSĂ s. argilă, humă, lut, pămînt, (înv. și reg.) tínă, (reg.) hlei, (Transilv.) agiág. (Cană de ~.)

clísă, clise, s.f – 1. (reg.) Slănină. În general, se referă la slănina de porc, pe care maramureșenii o condimentează, o țin în saramură și apoi o afumă, consumând-o crudă, fiartă sau friptă în tot cursul anului. Sens specific în Transilvania și Maramureș: „Au strâns banii, aurul, scumpeturile, ce-au găsit în casă, le-au băgat în saci, la fel și clisa, bucatele, ce-au găsit în casă și în pod” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 181). 2. Pământ argilos. – Din bg. klisa (Scriban, Miklosich, DER, DEX, MDA).

săptămîna clísei s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

Intrare: clisă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cli clisa
plural clise clisele
genitiv-dativ singular clise clisei
plural clise cliselor
vocativ singular
plural