CLISĂ, clise, s. f. 1. Un fel de pămînt de culoare galbenă-cenușie, care în combinație cu apa formează o pastă cleioasă întrebuințată în olărie, în sculptură și în lucrările de construcție; argilă; p. ext. pămînt cleios, noroi gros. Sub opinci și sub picioarele calului și ale juncului, pămîntul prindea a se face clisă. CAMILAR, TEM. 370. Oamenii înaintează cu mare greutate, oprindu-se la fiecare pas pentru a-și trage piciorul din clisă. BOGZA, A. Î. 73. ♦ Aliment (de obicei) necopt care, mestecat în gură, se face cleios; (mai ales) pîine nedospită sau necoaptă bine. Eu pun masa să mănînc Și-mi vine un negru gînd: De mine nu se lipește, Ca apa de solzi de pește; Unde-mbuc de-o-mbucătură, Clisă mi se face-n gură. ȘEZ. IV 141. 2. (Transilv.) Slănină. Mulțămim... mai vîrtos pentru mălai și clisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 50.