clironomi vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~mésc / E: clironom] (Înv) A moșteni un bun.

clironóm, ~oámă smf [At: DUMITRACHE, 64 / Pl: ~i, ~oáme / E: ngr ϰλιρουόμος] (Înv) Moștenitor.

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Învechit) Persoană care moștenește pe cineva; moștenitor. După ce o-nchide el ochii, firește, dumneata ai să fii mai mare între clironomi. CARAGIALE, O. III 38. Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci... ale oamenilor bătrîni, ai căror clironomi apoi mi le vindeau pe un preț de nimica, ca hîrtie numai. EMINESCU, N. 79. Aștept să vie clironomii, să le ies cu plin. ALECSANDRI, T. 605. Aceasta dar el diată clironomului lăsînd, A contenit din viață. PANN, P. V. II 60.

clironoámă (înv.) s. f., g.-d. art. clironoámei; pl. clironoáme

clironóm (înv.) s. m., pl. clironómi

clironoámă s. f., g.-d. art. clironoámei; pl. clironoáme

clironóm s. m., pl. clironómi

CLIRONÓM s. v. moștenitor, succesor, urmaș.

clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.

CLIRONÓM ~i m. înv. Persoană care deține o clironomie. /<ngr. klironómos

clironom m. moștenitor: să mă lase clironomul întregei sale averi AL. [Gr. mod.].

clironóm, -oámă s. (ngr. klironómos). Mold. Sec. 18-19. Moștenitor.

clironom s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.