14 definiții pentru clironoamă

clironoámă (înv.) s. f., g.-d. art. clironoámei; pl. clironoáme

clironoámă s. f., g.-d. art. clironoámei; pl. clironoáme

clironóm, ~oámă smf [At: DUMITRACHE, 64 / Pl: ~i, ~oáme / E: ngr ϰλιρουόμος] (Înv) Moștenitor.

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Învechit) Persoană care moștenește pe cineva; moștenitor. După ce o-nchide el ochii, firește, dumneata ai să fii mai mare între clironomi. CARAGIALE, O. III 38. Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci... ale oamenilor bătrîni, ai căror clironomi apoi mi le vindeau pe un preț de nimica, ca hîrtie numai. EMINESCU, N. 79. Aștept să vie clironomii, să le ies cu plin. ALECSANDRI, T. 605. Aceasta dar el diată clironomului lăsînd, A contenit din viață. PANN, P. V. II 60.

clironóm (înv.) s. m., pl. clironómi

clironóm s. m., pl. clironómi

CLIRONÓM s. v. moștenitor, succesor, urmaș.

clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.

CLIRONÓM ~i m. înv. Persoană care deține o clironomie. /<ngr. klironómos

clironom m. moștenitor: să mă lase clironomul întregei sale averi AL. [Gr. mod.].

clironóm, -oámă s. (ngr. klironómos). Mold. Sec. 18-19. Moștenitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clironóm s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.

Intrare: clironoamă
clironoamă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clironoa clironoama
plural clironoame clironoamele
genitiv-dativ singular clironoame clironoamei
plural clironoame clironoamelor
vocativ singular
plural