CLINOMÉTRU, clinometre, s. n. Instrument care măsoară unghiul de înclinare al stratelor geologice sau al suprafeței Pământului cu un plan orizontal. – Din fr. clinomètre.

clinometru sn [At: DN² / Pl: ~re / E: fr clinomètre] Nume dat mai multor instrumente pentru măsurarea unghiurilor în plan vertical față de orizont, a unghiurilor zenitale față de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic cu un plan orizontal etc.

CLINOMÉTRU, clinometre, s. n. Nume dat mai multor instrumente care servesc la măsurarea unghiurilor în plan vertical față de orizont, a unghiurilor zenitale față de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic sau de suprafața pământului cu un plan orizontal etc. – Din fr. clinomètre.

CLINOMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont sau a unghiurilor zenitale față de verticala locului. 2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave. [< fr. clinomètre, cf. gr. klino – înclin, metron – măsură].

CLINOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont și zenitale față de verticala locului. 2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice. ◊ piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor. (< fr. clinomètre)

CLINOMÉTRU ~e n. (în navigație, geodezie etc.) Instrument cu care se determină înclinarea unui obiect față de planul orizontal. /<fr. clinometre

clinométru (-me-tru) s. n., art. clinométrul; pl. clinométre

clinométru s. n. (sil. -tru), art. clinométrul; pl. clinométre

CLINOMETRU instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizontală, funcționând pe principiul acționării forței gravitaționale asupra unei bile mobile care se poate deplasa într-un tub de sticlă montat în partea inferioară a indicatorului de viraj (v.). Sin. clinometru lateral, indicator de glisadă.

CLINO- „înclinare, involuție, poziție culcată; oblic, înclinat, clinic”. ◊ gr. kline „pantă, pat” > fr. clino-, it. id., engl. id., germ. klino- > rom. clino-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul în formă de șa; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., deformație congenitală a capului, caracterizată prin aplatizarea sau deprimarea calotei craniene; ~claz (v. -claz), s. n., mineral arsenios de cupru, care se prezintă în formă de agregate lamelare; ~clor (v. -clor), s. n., mineral verde din grupa cloritului trioctaedric, care cristalizează în sistemul monoclinic; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație congenitală, constînd în devierea laterală a degetelor mîinii; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze oblice; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la determinarea grafică a, înclinării pantei terenului. 2. Instrument pentru măsurarea înclinării față de verticală sau de orizontală a unei găuri de sondă; ~id (v. -id), adj., în formă de pat; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul involuției organismelor animale; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de căutare a patului sau a poziției culcate; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont sau a unghiurilor zenitale față de verticala locului. 2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit, format la vîrful filamentului micelian al fungilor și lichenilor; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., organ de fructificație în formă de butelie sau urcior, cuprinzînd picnospori; ~stat (v. -stat), s. n., aparat pentru cercetarea direcției de creștere a plantelor; ~static (v. -static), adj., referitor la fenomenele provocate de poziția culcată; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al bolilor prin repaus la pat.