opțiuni

2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÍNICĂ, clinici, s. f. Așezămînt spitalicesc sau secție într-un spital care servește și ca loc de cercetări științifice sau de învățămînt practic pentru studenți. Clinică oftalmologică.

CLÍNICĂ s.f. Spital (sau secție a unui spital) folosit la cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ♦ (Rar) Instituție medicală unde un anumit medic specialist dă consultații sau tratează bolnavii. [Gen. -cii. / < fr. clinique, it. clinica].

CLÍNICĂ ~ci f. Unitate spitalicească folosită ca loc de tratament, de cercetări științifice sau pentru învățământul practic de specialitate al studenților. [G.-D. clinicii] /<fr. clinique

clinică f. 1. învățământul medicinei lângă patul bolnavilor: curs de clinică; 2. spital unde se învață a cunoaște și a îngriji pe bolnavi.

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.

clínic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clinique] 1-2 sf Așezământ spitalicesc (sau secție într-un spital) în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 3 sf Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor. 4 a Care aparține unei clinici(1). 5 a Specific unei clinici (1). 6 a Care provine dintr-o clinică (1).

CLÍNIC, -Ă, clinici, -e, adj. Făcut în cadrul clinicii; de clinică. Examen clinic. Tratament clinic.

CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

CLÍNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique

clinic a. ce ține de clinică: învățământ clinic.

*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clínică s. f., g.-d. art. clínicii; pl. clínici

clínică s. f., g.-d. art. clínicii; pl. clínici

clinică, pl. clinici

clínic adj. m., pl. clínici; f. clínică, pl. clínice

clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice

Intrare: clinică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clinică
  • clinica
plural
  • clinici
  • clinicile
genitiv-dativ singular
  • clinici
  • clinicii
plural
  • clinici
  • clinicilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: clinic (adj.)
clinic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clinic
  • clinicul
  • clinicu‑
  • clinică
  • clinica
plural
  • clinici
  • clinicii
  • clinice
  • clinicele
genitiv-dativ singular
  • clinic
  • clinicului
  • clinice
  • clinicei
plural
  • clinici
  • clinicilor
  • clinice
  • clinicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clinică

  • 1. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Clinică oftalmologică.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Instituție medicală unde un anumit medic specialist dă consultații sau tratează bolnavii.
      surse: DN
  • 2. (numai) singular Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

clinic (adj.)

  • 1. Care aparține unei clinici, care se face într-o clinică, specific unei clinici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Examen clinic. Tratament clinic.
      surse: DLRLC

etimologie: