2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.

clínic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clinique] 1-2 sf Așezământ spitalicesc (sau secție într-un spital) în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 3 sf Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor. 4 a Care aparține unei clinici(1). 5 a Specific unei clinici (1). 6 a Care provine dintr-o clinică (1).

CLÍNIC, -Ă, clinici, -e, adj. Făcut în cadrul clinicii; de clinică. Examen clinic. Tratament clinic.

CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

CLÍNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique

clinic a. ce ține de clinică: învățământ clinic.

*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clinic adj. m., pl. clinici; f. clinică, pl. clinice

clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CLINIC „înclinat, oblic”. ◊ gr. klinikos „de pat” > fr. -clinique, engl. -clinic > rom. -clinic.

Intrare: clinic (adj.)
clinic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clinic
  • clinicul
  • clinicu‑
  • clinică
  • clinica
plural
  • clinici
  • clinicii
  • clinice
  • clinicele
genitiv-dativ singular
  • clinic
  • clinicului
  • clinice
  • clinicei
plural
  • clinici
  • clinicilor
  • clinice
  • clinicelor
vocativ singular
plural
Intrare: clinic (suf.)
clinic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • clinic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clinic, clinicăadjectiv

  • 1. Care aparține unei clinici, care se face într-o clinică, specific unei clinici. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Examen clinic. Tratament clinic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.