climatéric¹, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 59 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr climatérique] 1 Care aparține climei Si: climatic (1). 2 Referitor la climă Si: climatic (2). 3 (Îs) Stațiune ~ă Stațiune cu climă potrivită pentru odihnă (sau tratarea unor boli).

climatéric², ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 207 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat climatericus] (Îvr) Critic.

CLIMATÉRIC, -Ă, climaterici, -ce, adj. Care aparține climei, privitor la climă; cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli; climatic. Condiții climaterice. Stațiune climaterică. – Din fr. climatérique.

CLIMATÉRIC, -Ă, climaterici, -ce, adj. Care aparține climei, privitor la climă; cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli; climatic. Condiții climaterice. Stațiune climaterică. – Din fr. climatérique.

CLIMATÉRIC, -Ă, climaterici, -e, adj. Care se referă la climă, de climă; climatic. Întreg Cîmpul și Blahnița sînt în regiunea climaterică de cîmpie. I. IONESCU, M. 59. ◊ (Mai ales în expr.) Stațiune (sau localitate sau regiune) climaterică = stațiune (localitate sau regiune) cu climă plăcută, potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli. Zeci de mii de oameni ai muncii aflați în concedii de odihnă în pitoreștile stațiuni balneare și climaterice scriu despre zilele minunate petrecute acolo. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. [în U.R.S.S.] sînt organizate în regiunile climaterice case de odihnă amenajate cu mari studiouri. SAHIA, U.R.S.S. 157.

climatéric adj. m., pl. climatérici; f. climatérică, pl. climatérice

climatéric adj. m., pl. climatérici; f. sg. climatérică, pl. climatérice

CLIMATÉRIC adj. (GEOGR.) climatic. (Regiune, stațiune ~.)

CLIMATÉRIC, -Ă adj. Referitor la climă; climatic. [Cf. fr. climatérique].

CLIMATÉRIC, -Ă adj. referitor la climă; climatic. ◊ (despre stațiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli. (< fr. climatérique)

CLIMATÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de climă; propriu climei; climatic. ◊ Stațiune ~că localitate cu climă potrivită pentru odihnă și tratament. /<fr. climatérique

*climatéric, -ă adj. (fr. climatérique, d. vgr. klimakterikós, treptat, care vine d. klimaktér, treaptă, ĭar aceasta d. klimax, scară, înrudit cu klima, climă). Care arată o decadență, un moment critic al viețiĭ: an climateric. – Ceĭ vechĭ credeaŭ că din șapte în șapte anĭ saŭ din noŭă în noŭă e un moment critic al vĭețiĭ, ĭar 7 înmulțit cu 9 (63) dă anu cel mai critic al viețiĭ. V. climatic.

*climátic, -ă adj. (gr. klimatikós. Cp. cu prizmatic, problematic, sistematic). Relativ la climă: condițiunile climatice. Care influențează orĭ vindecă prin climă: stațiune climatică. – Ob., dar nu maĭ bine climatéric.

CLIMATERIC adj. (GEOGR.) climatic. (Regiune, stațiune ~.)