CLIENT, -Ă, clienți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără sau consumă; mușteriu. 2. S. m. și f. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngriji sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia. 3. S. m. (În Roma antică) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [Pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis.

CLIENTELĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. 2. (În Antichitatea romană) Totalitatea clienților unui patrician roman. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.

client, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. II, 19 / P: cli-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr client, lat cliens, -ntis] 1 (În Antichitatea romană) Plebeu aflat sub protecția unui patrician. 2-3 Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin (sau care consumă (regulat) ceva într-un local public). 4 Persoană care solicită serviciile unui doctor, avocat etc. în schimbul unei taxe.

clientelă sf [At: ȘINCAI, HR. II, 33/36 / P: cli-en~ / Pl: ~le / E: fr clientèle, lat clientela] 1-3 Mulțime de clienți (1-3). 4-6 Totalitate a clienților (1-3). 7 (Înv) Sprijin.

* CLIENT I. sm. 🏛 Plebeu roman pus sub patronajul unui patrician. II. sm. CLIENTĂ (pl. -te) sf. 1 ⚖️ Persoană care și-a încredințat procesul, daraverile unui advocat, unui om de afaceri ¶ 2 🩺 Cel ce se află în căutarea unui medic ¶ 3 ⚚ Mușteriu [fr.].

* CLIENTELĂ (pl. -le) sf. 1 🏛 Toți clienții unui patrician, la vechii Romani ¶ 2 ⚖️ 🩺 Toți clienții unui advocat, unui om de afaceri sau unui medic: sînt judecători ... fără pricini, precum sînt și medici și avocați fără ~ (I.-GH.) ¶ 3 ⚚ Mușterii unui negustor [fr.].

CLIENT, -Ă, clienți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu. 2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia. 3. (În antichitatea romană) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [Pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis.

CLIENTELĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.

CLIENT, -Ă, clienți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin sau care consumă ceva într-un local public; mușteriu, consumator. 2. Persoană considerată în raport cu avocatul cărui i-a încredințat afacerile sau cu medicul care-I îngrijește cînd este bolnav. [Avocatul] a venit în București în interesul unui... client. C. PETRESCU, Î. II 214. – Pronunțat: cli-ent.

CLIENTELĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților unui magazin comercial. 2. Totalitatea clienților unui avocat sau ai unui medic. Era avocat tînăr. – Să-mi fac puțină clientelă, ca să nu se cheme că mă întreții tu, i-a spus. PAS, Z. I 93. Deocamdată are numai un birou avocațial într-un oraș din nordul Ardealului, unde se bucură de o clientelă serioasă și sigură. C. PETRESCU, Î. II 214. Înscris între avocați... și-a asigurat o mică clientelă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22. Clientelă electorală v. electoral. – Pronunțat: cli-en-.

CLIENTELĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților unui magazin. 2. Totalitatea clienților unui avocat sau ai unui medic. – Fr. clientèle (lat. lit. clientela).

CLIENT, -Ă s.m. și f. 1. Plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpără frecvent dintr-un magazin, consumator obișnuit al unui local public; mușteriu, consumator. ♦ Cel care apelează la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etc., considerat în raport cu acela care îi oferă serviciile sale. [Pron. cli-ent. / < lat. cliens, cf. fr. client, it. cliente].

CLIENTELĂ s.f. 1. Clienții unui patrician roman. 2. Clienții unui negustor, ai unei întreprinderi, ai unui local etc. ♦ Clienții unui avocat, ai unui medic etc. [< lat., it. clientela, cf. fr. clientèle].

CLIENT, -Ă s. m. f. 1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public. ◊ cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< fr. client, lat. cliens)

CLIENTELĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela)

CLIENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Cumpărător sau consumator (permanent) într-un magazin, într-un local public. 2) Persoană care apelează la serviciul cuiva (medic, avocat etc.), luată în raport cu acesta. 3) (în Roma antică) Plebeu aflat sub protecția morală și materială a unui aristocrat, căruia i se supunea complet. [Sil. cli-ent] /<fr. client, lat. cliens, ~ntis

CLIENTELĂ ~e f. (colectiv de la client) 1) Totalitate a clienților. 2) Mulțime de clienți. [Sil. cli-en-] /<fr. clientèle, lat. clientela

clientelă f. 1. clienții unui patron sau patrician, la Romani; 2. toți clienții unui advocat, medic, comerciant.

*cliént, -ă s. (lat. cliens, cliéntis). La Romanĭ, plebeŭ care era supt patronagiu unuĭ patrician. Azĭ, persoană care-șĭ încredințează interesele unuĭ avocat saŭ unuĭ medic. Mușteriŭ. V. vasal.

*clientélă f., pl. e (lat. clientela). Situațiunea de client: un stat în clientela altuĭ stat. Totalitatea clienților: un medic cu mare clientelă.

clientă (desp. cli-en-) s. f., g.-d. art. clientei; pl. cliente

clientelă (desp. cli-en-) s. f., g.-d. art. clientelei; pl. clientele

clientă (cli-en-) s. f., g.-d. art. clientei; pl. cliente

clientelă (cli-en-) s. f., g.-d. art. clientelei; pl. clientele

clientă s. f. (sil. cli-en-), pl. cliente

clientelă s. f. (sil. cli-en-), g.-d. art. clientelei; pl. clientele

A TĂIA CLIENTUL (d. frizeri) a face (cuiva) buzunar, a face (cuiva) un sacou, a încresta răbojul.

client -ă, clienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. victimă potențială a unui hoț. 2. infractor căutat de poliție. 3. ins, tip, individ (protagonist al unei narațiuni argotice).

loc la clientu’ expr. (intl.) victima are bani.

CLIENT s. cumpărător, mușteriu, (înv.) târguitor. (~ al unui magazin.)

CLIENTELĂ s. cumpărători (pl.), mușterii (pl.). (~ unui magazin.)

CLIENT s. cumpărător, mușteriu, (înv.) tîrguitor. (~ al unui magazin.)