electoral¹ [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 405 / E: eg electoral (wool)] 1 si rasă de oi originară din Anglia. 2 si Oaie din rasa electoral (1). 3 ain (Îs) Merinos ~ Varietate de merinos, cu firul foarte fin, obținută de la electoral¹ (1).

electoral², ~ă a [At: VASICI, M. I, 13/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr électoral] 1 Care aparține electorului (1). 2 Care provine de la un elector (1). 3 Privitor la elector (1). 4 Specific electorului (1). 5 De elector (1). 6 În care a domnit un elector (1). 7-8 Referitor la alegeri (sau la alegători). 9 Specific alegerilor. 10 Care se organizează în vederea alegerilor. 11 Care se constituie prin alegeri Si: electiv (5). 12 Care are scopul de a alege Si: electiv (10).

*ELECTORAL adj. ⏲ 1 Privitor la dreptul de a alege, la alegeri: lege ~ă; colegiu ~ ¶ 2 Întrunire ~ă, întrunire de alegători făcută pentru a asculta pe candidați și a discuta vederile lor politice ¶ 3 Liste ~e, liste în care sînt înscrise numele tuturor acelora care au dreptul de a vota la alegeri [fr.].

ELECTORAL, -Ă, electorali, -e, adj. Referitor la alegeri sau la alegători; în legătură cu alegerile, în vederea alegerilor. Într-o atmosferă însuflețită, alegătorii circumscripției electorale orășenești nr. 90 au manifestat îndelung pentru partid și guvern. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2846. Lege electorală = lege care reglementează sistemul după care se fac alegerile și modul în care se împart mandatele. Listă electorală = listă pe care se înregistrează numele alegătorilor pentru a li se putea verifica dreptul la vot și a li se elibera cărțile de alegător. Campanie electorală = totalitatea mijloacelor de propagandă folosite în vederea unor alegeri. Campania electorală se desfășoară în condițiile însemnatelor succese dobîndite de lagărul păcii, democrației și socialismului, în frunte cu marea Uniune Sovietică în lupta pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784. Agent electoral v. agent. Clientelă electorală = totalitatea cetățenilor care, în regimul capitalist, sînt atrași, prin mijloace demagogice, prin teroare sau prin falsuri, să voteze pentru un partid burghez. O parte destul de însemnată a clasei muncitoare, înapoiată din punct de vedere politic, și în special marea masă a țăranilor noștri, constituia în mod obișnuit clientela electorală a diverselor partide politice care se schimbau la cîrma țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 15.

ELECTORAL, -Ă adj. Privitor la alegeri. [< fr. électoral].

ELECTORAL, -Ă adj. referitor la alegeri. (< fr. électoral)

ELECTORAL ~ă (~i, ~e) Care ține de alegeri; propriu alegerilor. /<fr. électoral

electoral a. relativ la alegeri: colegiu, comitet electoral; cartă electorală, proprie fiecărui alegător; liste electorale, coprinzând pe toți alegătorii comunei, se alcătuesc în fiecare an.

*electorál, -ă adj. (d. elector; fr. électoral). Relativ la electorĭ, la alegătorĭ: colegiŭ electoral.

electoral adj. m., pl. electorali; f. electorală, pl. electorale

electoral adj. m., pl. electorali; f. electorală, pl. electorale

electoral adj. m., pl. electorali; f. sg. electorală, pl. electorale