10 definiții pentru clevetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clévetă sf [At: COD. VOR. 73/7 / Pl: ~te / E: vsl клевета] (Înv) Calomnie.

CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.

CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.

CLEVÉTĂ, clevete, s. f. (Învechit) Clevetire. O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13.

clevetă f. calomnie: să se ferească de bârfeli și clevete ISP. [Slav. KLEVETA].

clévetă f., pl. e (vsl. kleveta). Vechĭ. Calomnie, bîrfire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clévetă (înv.) s. f., g.-d. art. clévetei; pl. clévete

clévetă s. f., pl. clévete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

cleve s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta.Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.

Intrare: clevetă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetă
  • cleveta
plural
  • clevete
  • clevetele
genitiv-dativ singular
  • clevete
  • clevetei
plural
  • clevete
  • clevetelor
vocativ singular
plural

clevetă

etimologie: