11 definiții pentru clevetă

clévetă sf [At: COD. VOR. 73/7 / Pl: ~te / E: vsl клеветa] (Înv) Calomnie.

CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.

CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.

CLEVÉTĂ, clevete, s. f. (Învechit) Clevetire. O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13.

clévetă (înv.) s. f., g.-d. art. clévetei; pl. clévete

clévetă s. f., pl. clévete

CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta.Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.

clevetă f. calomnie: să se ferească de bârfeli și clevete ISP. [Slav. KLEVETA].

clévetă f., pl. e (vsl. kleveta). Vechĭ. Calomnie, bîrfire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clevétă s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

Intrare: clevetă
clevetă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clevetă cleveta
plural clevete clevetele
genitiv-dativ singular clevete clevetei
plural clevete clevetelor
vocativ singular
plural