12 definiții pentru clericalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clericalísm sn [At: DA / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr cléricalisme] Curent politic ce consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări.

CLERICALÍSM s. n. Atitudine a celor care susțin intervenția clerului în viața politică, socială și culturală a unei țări. – Din fr. cléricalisme.

CLERICALÍSM s. n. Curent politic care consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări. – Din fr. cléricalisme.

CLERICALÍSM s. n. Curent politic reacționar care urmărește dominația sau mărirea influenței bisericii și a clerului asupra vieții politice și culturale a unei țări. Anatole France a sprijinit activ «universitățile populate», menite să combată influențele mistice pe care clericalismul le-a sădit în rîndurile clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2.

CLERICALÍSM s.n. Curent politic reacționar care tinde la extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale a unei țări. [Cf. fr. cléricalisme].

CLERICALÍSM s. n. curent politic care consideră legitimă extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale. (< fr. cléricalisme)

CLERICALÍSM n. Curent politic care tinde să instaureze hegemonia bisericii și clerului în viața socială, politică și culturală a unei țări. /<fr. cléricalisme

clericalism n. partidul clerical, opiniunile clericale.

*clericalízm n., pl. e (d. clerical). Opiniunea celor care pretind să supună bisericiĭ catolice societatea civilă: a face clericalizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: clericalism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clericalism
  • clericalismul
  • clericalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clericalism
  • clericalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clericalism

  • 1. Atitudine a celor care susțin intervenția clerului în viața politică, socială și culturală a unei țări.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Curent politic care consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări.
    surse: DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Anatole France a sprijinit activ «universitățile populare», menite să combată influențele mistice pe care clericalismul le-a sădit în rîndurile clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/2.
      surse: DLRLC

etimologie: