13 definiții pentru clempuș clămpuș

clempúș sn [At: DAME, T. 96 / Pl: ~uri / E: cleampă + -uș] 1 (Reg) Mic țăruș de care se leagă priponul. 2 (Reg) Cuiul priponului. 3 (Reg) Prăjină. 4 Bucată de fier ca un cârlig pe care se sprijină clampa2 ușii când se închide. 5 Profil care împiedică zăvorul să iasă din spațiul în care culisează. 6 (Reg) Fâșie subțire de lemn care se lovește de spițele roții de la cârâitoare, producând sunetele. 7 (Reg; ned) Unealtă cu care se lucrează oalele.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpúș s. n.] – Cleampă+ suf. -uș.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cîrlig de la încuietoarea ușii, pe care se reazemă clampa cînd se închide.

!clempúș/clămpúș s. n., pl. clempúșuri/clămpúșuri

clempúș s. n., pl. clempúșuri

CLEMPÚȘ ~uri n. Scoabă pe care se sprijină clampa când se închide ușa. /clampă + suf. ~

clempúș, clempúșe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.

clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.

clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr’un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.

CLĂMPÚȘ s. n. v. clempuș.

clămpúș v. clempúș.

Intrare: clempuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clempuș clempușul
plural clempușuri clempușurile
genitiv-dativ singular clempuș clempușului
plural clempușuri clempușurilor
vocativ singular
plural
clămpuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clămpuș clămpușul
plural clămpușuri clămpușurile
genitiv-dativ singular clămpuș clămpușului
plural clămpușuri clămpușurilor
vocativ singular
plural

clempuș clămpuș

  • 1. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța (clampa) când se închide ușa.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: clempușor

etimologie:

  • Cleampă+ sufix -uș.
    surse: DEX '09 NODEX