13 definiții pentru clempuș / clămpuș clămpuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clempuș sn [At: DAMÉ, T. 96 / Pl: ~uri / E: cleampă + -uș] 1 (Reg) Mic țăruș de care se leagă priponul. 2 (Reg) Cuiul priponului. 3 (Reg) Prăjină. 4 Bucată de fier ca un cârlig pe care se sprijină clampa2 ușii când se închide. 5 Profil care împiedică zăvorul să iasă din spațiul în care culisează. 6 (Reg) Fâșie subțire de lemn care se lovește de spițele roții de la cârâitoare, producând sunetele. 7 (Reg; ned) Unealtă cu care se lucrează oalele.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpúș s. n.] – Cleampă+ suf. -uș.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cîrlig de la încuietoarea ușii, pe care se reazemă clampa cînd se închide.

CLEMPÚȘ ~uri n. Scoabă pe care se sprijină clampa când se închide ușa. /clampă + suf. ~

clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.

clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr’un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.

CLĂMPÚȘ s. n. v. clempuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!clempúș/clămpúș s. n., pl. clempúșuri/clămpúșuri

clempúș s. n., pl. clempúșuri

clămpúș v. clempúș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clempúș, clempúșe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.

Intrare: clempuș / clămpuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clempuș
  • clempușul
  • clempușu‑
plural
  • clempușuri
  • clempușurile
genitiv-dativ singular
  • clempuș
  • clempușului
plural
  • clempușuri
  • clempușurilor
vocativ singular
plural
clămpuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clămpuș
  • clămpușul
  • clămpușu‑
plural
  • clămpușuri
  • clămpușurile
genitiv-dativ singular
  • clămpuș
  • clămpușului
plural
  • clămpușuri
  • clămpușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clempuș / clămpuș clămpuș

  • 1. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța (clampa) când se închide ușa.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: clempușor / clămpușor

etimologie:

  • Cleampă+ sufix -uș.
    surse: DEX '09 NODEX