13 definiții pentru clempuș clămpuș

clempúș sn [At: DAME, T. 96 / Pl: ~uri / E: cleampă + -uș] 1 (Reg) Mic țăruș de care se leagă priponul. 2 (Reg) Cuiul priponului. 3 (Reg) Prăjină. 4 Bucată de fier ca un cârlig pe care se sprijină clampa2 ușii când se închide. 5 Profil care împiedică zăvorul să iasă din spațiul în care culisează. 6 (Reg) Fâșie subțire de lemn care se lovește de spițele roții de la cârâitoare, producând sunetele. 7 (Reg; ned) Unealtă cu care se lucrează oalele.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpúș s. n.] – Cleampă+ suf. -uș.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.

CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cîrlig de la încuietoarea ușii, pe care se reazemă clampa cînd se închide.

!clempúș/clămpúș s. n., pl. clempúșuri/clămpúșuri

clempúș s. n., pl. clempúșuri

CLEMPÚȘ ~uri n. Scoabă pe care se sprijină clampa când se închide ușa. /clampă + suf. ~

clempúș, clempúșe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.

clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.

clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr´un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer [!] pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.

CLĂMPÚȘ s. n. v. clempuș.

clămpúș v. clempúș.

Intrare: clempuș
clămpuș substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clămpuș clămpușul
plural clămpușuri clămpușurile
genitiv-dativ singular clămpuș clămpușului
plural clămpușuri clămpușurilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clempuș clempușul
plural clempușuri clempușurile
genitiv-dativ singular clempuș clempușului
plural clempușuri clempușurilor
vocativ singular
plural

clempuș clămpuș

  • 1. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța (clampa) când se închide ușa.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: clempușor

etimologie:

  • Cleampă+ sufix -uș.
    surse: DEX '09 NODEX