8 definiții pentru clempușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLEMPUȘOR, clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. [Var.: clămpușor s. n.] – Clempuș + suf. -or.
clempușor sn [At: SADOVEANU, Z. C. 121 / Pl: ~oare / E: clempuș + -or] (Șhp) Clempuș (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEMPUȘOR, clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. – Clempuș + suf. -or.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
CLEMPUȘOR, clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. Desfăcu clempușorul și dădu drumul lui Vîlcu. SADOVEANU, Z. C. 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!clempușor s. n., pl. clempușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!clempușor/clămpușor s. n., pl. clempușoare/clămpușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clempușor s. n., pl. clempușoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clămpușor v. clempușor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: clempușor
clempușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clămpușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
clempușor, clempușoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui clempuș. DEX '09 DLRLC
- Desfăcu clempușorul și dădu drumul lui Vîlcu. SADOVEANU, Z. C. 121. DLRLC
-
etimologie:
- clempuș + sufix -or. DEX '09