clavifórm adj. m., pl. clavifórmi; f. sg. clavifórmă, pl. clavifórme

CLAVIFÓRM, -Ă adj.) (Bot.; despre unele organe) Care se îngroașă spre vârf. ♦ (Rar) În formă de par, de baston, de retevei, de măciucă; clavat. [< fr. claviforme, cf. lat. clava – retevei, măciucă, forma – formă].

CLAVIFÓRM, -Ă adj. (bot.; despre unele organe) îngroșat dinspre bază spre vârf; ◊ în formă de măciucă. (< fr. claviforme)

CLAVI- „măciucă, îngroșat”. ◊ L. clava „retevei, măciucă” > fr. clavi-, engl. id. > rom. clavi-. □ ~flor (v. -flor), adj., cu flori îngroșate spre vîrf; ~form (v. -form), adj., 1. (Despre organe vegetale) Care se îngroașă spre vîrf. 2. În formă de măciucă.