clasor sn [At: V. ROM. noiembrie 1950, ap. DA ms / Pl: ~oare / E: fr classeur] 1-2 Obiect (mapă, cutie etc.) special confecționat pentru a păstra în ordine acte, fișe, timbre etc.

CLASOR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) cu despărțituri pentru a păstra diferite obiecte (acte, fișe, fotografii etc.) clasate. V. cartotecă, fișier.

CLASOR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) cu despărțiri pentru păstrarea diferitelor lucruri clasate. – Fr. classeur.

CLASOR s.n. 1. Mapă, album sau mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. Aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. [Pl. -oare. / cf. fr. classeur].

CLASOR s. n. 1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. (< fr. classeur)

CLASOR ~oare n. 1) Obiect (dulap, cutie, mapă etc.) în care se păstrează diferite lucruri clasate. 2) tehn. Aparat pentru clasarea anumitor materiale. ~ mecanic. /<fr. classeur

clasor s. n., pl. clasoare

clasor s. n., pl. clasoare

clasor s. n., pl. clasoare

clasor, pl. clasoare

CLASÓR (< fr.) s. n. 1. Obiect (mapă, album etc.) destinat păstrării hîrtiilor clasate, documentelor etc. ◊ C. filatelic = carnet cu file de carton pe care sînt lipite orizontal benzi de celofan, libere în partea superioară, în care se păstrează mărcile poștale. 2. Utilaj folosit pentru separarea gravimetrică a substanțelor minerale utile pe clase ce conțin granule de dimensiuni egale sau care au aceeași viteză de cădere.