3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clasificator, ~oare [At: MAIORESCU, L. 118 / Pl: ~i, ~oare / E: fr classificateur] 1-2 smf, a (Persoană) care clasifică (1). 3-4 sn, a (Carte, registru etc.) în care se clasifică (2) ceva. 5-6 sn, a (Instrument) care servește la clasificare (1).

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur.

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur.

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care clasifică, care rînduiește sau distribuie pe clase.

CLASIFICATÓR, -OÁRE adj. Referitor la clasificare. // s.m. și f. Specialist în clasificări. [Cf. fr. classificateur].

CLASIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clasifică. II. s. m. f. specialist în clasificări. III. s. n. îndrumar, indicator în care se clasifică ceva. (< fr. classificateur)

CLASIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care clasifică; care servește la clasificare. /<fr. classificateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clasificatór2 (obiect) s. n., pl. clasificatoáre

clasificatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. clasificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. clasificatoáre

clasificatór (obiect) s. n., pl. clasificatoáre

clasificatór (persoană) s. m., adj. m., pl. clasificatóri; f. sg. și pl. clasificatoáre, g.-d. sg. art. clasificatoárei

Intrare: clasificator (adj.)
clasificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasificator
  • clasificatorul
  • clasificatoru‑
  • clasificatoare
  • clasificatoarea
plural
  • clasificatori
  • clasificatorii
  • clasificatoare
  • clasificatoarele
genitiv-dativ singular
  • clasificator
  • clasificatorului
  • clasificatoare
  • clasificatoarei
plural
  • clasificatori
  • clasificatorilor
  • clasificatoare
  • clasificatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: clasificator (s.m.)
clasificator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasificator
  • clasificatorul
  • clasificatoru‑
plural
  • clasificatori
  • clasificatorii
genitiv-dativ singular
  • clasificator
  • clasificatorului
plural
  • clasificatori
  • clasificatorilor
vocativ singular
  • clasificatorule
plural
  • clasificatorilor
Intrare: clasificator (s.n.)
clasificator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasificator
  • clasificatorul
  • clasificatoru‑
plural
  • clasificatoare
  • clasificatoarele
genitiv-dativ singular
  • clasificator
  • clasificatorului
plural
  • clasificatoare
  • clasificatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clasificator (adj.)

  • 1. Care clasifică, care servește la clasificare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

clasificator (s.n.)

  • 1. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

clasificator, -oare (persoană) clasificatoare clasificator

  • 1. Persoană care clasifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: