opțiuni

6 definiții pentru clasificator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clasificator, ~oare [At: MAIORESCU, L. 118 / Pl: ~i, ~oare / E: fr classificateur] 1-2 smf, a (Persoană) care clasifică (1). 3-4 sn, a (Carte, registru etc.) în care se clasifică (2) ceva. 5-6 sn, a (Instrument) care servește la clasificare (1).

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur.

CLASIFICATÓR, -OÁRE, clasificatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care clasifică. 2. S. n. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva. 3. Adj. Care clasifică, care servește la clasificare. – Din fr. classificateur.

CLASIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clasifică. II. s. m. f. specialist în clasificări. III. s. n. îndrumar, indicator în care se clasifică ceva. (< fr. classificateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clasificatór2 (obiect) s. n., pl. clasificatoáre

clasificatór (obiect) s. n., pl. clasificatoáre

Intrare: clasificator (s.n.)
clasificator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasificator
  • clasificatorul
  • clasificatoru‑
plural
  • clasificatoare
  • clasificatoarele
genitiv-dativ singular
  • clasificator
  • clasificatorului
plural
  • clasificatoare
  • clasificatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clasificator (s.n.)

  • 1. Carte, îndrumător, indicator în care se clasifică ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: