11 definiții pentru clasificație

clasificáție sf [At: COD. ȚIV. 4/22 / V: (înv) ~iúne / Pl: ~íi / E: fr classification] 1-2 Clasificare (1-2). 3 (Jur; înv) Hotărâre judecătorească care stabilește tipul de despăgubiri ce se vor acorda fiecărui creditor în cazul falimentului. 4 (Îs) ~ bugetară Împărțire a veniturilor și a cheltuielilor bugetare.

CLASIFICÁȚIE, clasificații, s. f. (Rar) Clasificare. – Din fr. classification.

CLASIFICÁȚIE, clasificații, s. f. (Rar) Clasificare. – Din fr. classification.

CLASIFICÁȚIE, clasificații, s. f. Clasificare. – Pronunțat: -ți-e.

clasificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. clasificáția (-ți-a), g.-d. art. clasificáției; pl. clasificáții, art. clasificáțiile (-ți-i-)

clasificáție s. f. (sil. -ți-e), art. clasificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. clasificáției; pl. clasificáții, art. clasificáțiile (sil. -ți-i-)

CLASIFICÁȚIE s. clasificare. (O nouă ~ a produselor.)

CLASIFICÁȚIE s.f. Clasificare. ◊ Clasificație bugetară = împărțire a veniturilor și a cheltuielilor bugetare. [Gen. -iei, var. clasificațiune s.f. / cf. it. classificazione, fr. classification].

CLASIFICÁȚIE s. f. clasificare. (< fr. classification)

*clasificațiúne f. (d. clasific; fr. classification). Acțiunea de a clasifica. – Și -áție și -áre.

Intrare: clasificație
clasificație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clasificație clasificația
plural clasificații clasificațiile
genitiv-dativ singular clasificații clasificației
plural clasificații clasificațiilor
vocativ singular
plural